Lacrima dorului

Zăresc în dorul de-nceput un vis și o speranță să fii copilul conceput c-o luminoasă viață. Sunt martoră doar, la dureri, cu dor de mamă-n lacrimi, te văd bărbat, din prunc mai ieri, cu viața, val de patimi. Aș vrea s-o iau de la-nceput să te mai nasc o dată, să-ndrept greșeli, ce le-am făcut, schimbându-ți a ta soartă. Am fost prea bună sau prea rea, tu ești și-ai fost iubire, ești ce-am de preț în viața mea și singura-mplinire.