undeva... copilăria

eternitatea vârstei mistice trece de la o generație la alta, de la o copilărie la alta cruciada copiilor a fost un prim mare semn de întrebare rătăcitor printre atâtea multe alte întrebări de unde vin? cine sunt? care-i menirea mea? și acestea nu sunt decât primele trei e timpul când încă te mai uiți după bau-bau, îndrepți perna pentru Zâna Măseluță și te chinui să-l întrezărești pe Moș Ene cărând găleata lui de lipici pentru gene înger-îngerașul meu își face loc lângă tine alungă întunericul din spatele pleoapelor și deschid zăgazurile viselor ce-ți vor inunda toate cotloanele sufletului undeva departe, finalul mă prinde nepregătit o ultimă lacrimă se aruncă de la ultimul etaj către tine copilărie ce bine că n-ai știut toate răspunsurile la-întrebări ce m-aș face toată eternitatea asta?