"Atunci, abia" – 20288 rezultate
0.02 secundeMeilisearch
SSSimon Salca
Poveste Odată, m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele. Era bătrân și pământul abia se rotea în jurul lui. A binecuvântat sirenele blonde ce pluteau în acvariul meu sentimental. Mi-a arătat gnomii burtoși, hulpavi după foi verzi. M-a avertizat să nu mă apropii de un arbore pe ramurile căruia erau agățate măști. Mi-a promis : animalele sunt mai frumoase la vânătoare decât în cuștile lor de aur. De atunci joacă șah pe eșichierul stelelor. De-atunci îmi îngrop iubitele în inimă,fără tranchilizantul agoniei, dincolo de uriașii ghețari. De-atunci mă urmărește lumina unui soare întunecat. "De arlechinadă ferește-te!" îmi tot repeta, cu pupilele injectate de romburi albe și negre. Acum nici nu mai știu în ce cușcă sunt și de când tabla de Șah mă acoperă. M-am rătăcit într-o altă Poveste. Dar îmi aduc bine aminte că,odată,m-a luat de mână și m-a dus să-mi arate umbrele... ...eu nu m-am mai întors.
5 poezii, 0 proze
DIDorotea-Laura Ianc
M-am nascut la 17 noiembrie 1986, la Oradea. Am absolvit ciclul primar intre anii 1994-1998, la Scoala cu clasele I-VIII 'Andrei Muresanu', din localitate. Prima mea'creatie'am scris-o in clasa a treia(era un fel de basm-'Fat-Frumos cu ochiul de panseluta', de 4!!!capitole, fara nici o linie de dialog...) Gimnaziul l-am absolvit la Colegiul National'Mihai Eminescu', la o clasa cu predare intensiva engleza si am ramas tot aici la liceu, alegand profilul de bilingv-engleza. Am inceput sa scriu mai mult de pe la inceputul clasei a9-a, cand ma indragostisem iremediabil(cel putin, asa credeam eu pe atunci...) de un coleg de clasa. Nu imi pot defini stilul, nu prea am un model dupa care sa ma inspir, si un fapt pe care mi-l reprosez extrem de mult e ca nu citesc suficient. M-as bucura daca asa-zisele mele opere ar fi considerate postmoderne, cu toate ca simt ca multe ar mai trebui cizelate, in timp ce altele sunt poate prea cuminti si seci ca sa apartina curentului. Abia astept sa pot citi...
44 poezii, 0 proze
ZAZburlea Ariana
Mă numesc Ariana Zburlea (1 iulie 1997) și sunt pasionată de scris. Am debutat în 2014 cu un poem în revista Vatra Veche, iar de atunci am fost publicată în numeroase reviste și platforme literare, precum Eminesciana, România literară, Vatra, Timpul (Republica Moldova), Zugzwang, Planeta Babel, Critic Arad, Parnas XXI, Helis, Literadura, precum și pe platformele LiterNet, Literomania, Ficțiunea, Noise Poetry și O mie de semne. Textele mele au fost incluse și în câteva antologii, printre care: Peregrinări (2017, Itaca Dublin), Toamna pe acorduri lirice (2024, ed. Boem@), O tandrețe strict teoretică (2025, ed. Cartex) și Cele mai bune texte. Anul IV - Andrei Crăciun (2025, ed. Zugzwang)
277 poezii, 0 proze
CAConstantin Abăluță
Constantin Abăluță (n. 8 octombrie 1938, București) este un poet, prozator, critic, antologator și traducător român. Este diplomat în arhitectură (1961), pe care a practicat-o pâna în 1969. A debutat editorial ca poet în 1964. A mai scris și proză, teatru și dramatizări pentru radio. Într-o antologie publicată în anul 2000, Abăluță se descrie ca un poet al banalului. Adesea, poeziile sale încep cu un fapt banal, după care virează spre absurd. Totuși, în spatele exteriorului banal și absurd, se ascunde o realitate dură. În antologia Poezia română după proletcultism (ed. Ex Ponto, Constanța, 2000), alcătuită de Constantin Abăluță, prezența unor poeți fără prea mare cotă la box-office-ul literar este explicată de antologator prin aceea că atunci cînd își acordrează liric sensibilitatea cu expresia, poeții mărunți pot produce poeme antologabile. Opera poetică * Lumina pământului, 1964 * Piatra, 1968 * Psalmi, 1969 * Unu, 1970 * Eww Erre, 1972 * Poèmes. Art et poésie (1973); * Există,...
12 poezii, 0 proze
NDNecula Florin Danut
Dacă aș vrea să-mi pun viața într-un jurnal, nu l-ar încăpea nici Cartea de nisip. Atunci cum să scriu o biografie? O, cititorule, nu împlinisem încă 18 ani cînd îl traduceam pe Baudelaire. Dar ce spun eu, nu împlinisem 12 ani precînd eram fascinat de poezia lui Nichita Stănescu. Asta nu mă împiedica, dimpotrivă, de a fi cel mai bun la matematici în clasele pe care le-am absolvit. Facultatea de Matematică, secția Informatică am și terminat-o, de altfel. Spun am terminat-o pentru că nu acolo au fost singurele cursuri superioare pe care le-am urmat. Am fost admis la Academia de Studii Economice, Facultatea de Comerț la care am renunțat după un an de zile. Am fost profesor de Informatică la un liceu din urbea natală. De 20 de ani lucrez în Finanțe la compartimentul IT, tot în urbea natală. Dar să revenim la preocupările mele literare. Am citit enorm, cred că cine mi-a lecturat scrierile și-a putut da seama de asta. Chiar și cine citește această confesiune (i-aș spune mai degrabă decît o...
186 poezii, 0 proze
CCCantemir Cosnean
Pentru mine poezia trebuie sa fie simpla si adevarata. Sa aiba ritm, melodie si puterea de a transmite sentimentele care existau atunci cand ea a fost creata. Si prin acest fel sa atinga cat mai multe inimi. Pentru mai multa Arta va astept la : http://thecantemir.wordpress.com/
10 poezii, 0 proze
RRRomeo Rostas
Romeo Rostas = personaj literar Romeo Rostas există din 2001 doar pe www.poezie.ro, respectiv agonia și toate celelalte aripi adiacente stite-ului acesta. Romeo Rostas are nivel -20, cu amendamentul "clona". Romeo Rostas NU este clonă, ci personaj literar, este extrem de dificil de înțeles pentru marea majoritate a oamenilor așa-zis pasionați de literatură. Este greu, pentru cei care nu scriu PROZA, pentru cei care nu știu să dea viață unui personaj, fie pe hârtie, fie interpretat pe scene sau radiofonic. Și dacă nu înțelegeți, probabil că cel mai ușor vă vine să descalificați. Acest -20 acordat lui Romeo Rostas îl descalifică de către echipa editorială a site-ului. În acest caz și eu Autorul lui îl voi descalifica de tot, considerând dincolo de orice regulamente și politici inventate, că textele aparute în acest cont sunt insultate de cenzura acestui nivel de acces în site. Dacă acest site căruia i-am fost loial mă apreciază cu -20, atunci textele mele nu mai au ce căuta aici! Îmi...
32 poezii, 0 proze
IBIonut Balan
10 ianuarie 1988 - primul tipat in Maternitatea Spitalului Municipal-Caracal; decembrie 1989 - participant activ al Revolutiei (probabil ca plangeam si-mi rodeam unghiile); 1995 - plecarea la scoala (eu nu voiam, da' ai mei voiau sa aiba copilu' scoala...); 1997 - incepe sa se contureze spiritul de revolutionar (sparg primul meu geam; de fapt, al directorului...); 1998 - clasa a patra... primul meu sarut... Doamne, cat m-am mai speriat!!! ; 1999 - ma mut, impreuna cu familia, in metropola Craiovei, din motive care nu va privesc; 2000 - urmeaza o perioada de nerecunoastere a propriei persoane, de renegare a lui Dumnezeu, de revenire la El, de lacrimi, de zambete fortate... pierdusem tot ceea ce construisem pana atunci... 2002 - prima poezie buna scrisa de subsemnatul... urmeaza o perioada de glorie - recunoasterea profesorilor de limba si literatura romana, publicarea creatiilor in revista scolii, nopti lungi de betie si de scris, redescoperirea muzicii extraordinare a lui Tudor...
23 poezii, 0 proze
EEpictet
Viața lui Epictet este puțin cunoscută. Sursele vechi sunt sărace. A trăit probabil între 50-130 p. Chr. S-a născut în Frigia (Asia Mică, zona Turciei), la Hierapolis, dintr-o familie umilă. A fost adus la Roma ca sclav și a slujit în casa lui Epaphroditos, libert al lui Nero și ostaș în garda de corp a împăratului. Stăpânul, uimit de inteligența sclavului său, l-a eliberat și l-a sprijinit să urmeze lecțiile filozofului stoic Musonius Rufus. Eliberat, Epictet a profesat filozofia. Împăratul Domitian a exilat, printr-un senatus consultum, toți filozofii din Roma și din Italia. Atunci Epictet s-a retras în Epir, la Nicopolis, unde a întemeiat o școală de filozofie. Aici l-a vizitat împăratul Hadrian. Viața lui austeră și elocvența sobră au impresionat auditorii și discipolii săi. Lucrările lui ne pun în relație cu învățământul stoic oral, practicat de Epictet, care, ca și Socrate, nu a scris nimic! Lucrările lui Epictet au fost puse în circulație de Flavius Arrianus, originar din...
1 poezii, 0 proze
LPLorena Popa
M-am hotarat sa scriu despre tine. Draga suflet al meu, iti multumesc pentru ca esti alaturi de mine si imi veghezi trupul. Iti multumesc pentru ca ma inveti sa traiesc chiar si atunci cand inchid ochii. Iti multumesc ca tresari daca ii ating parul si ii simt aroma de liliac. Iti multumesc pentru ca esti etern al meu, numai al meu si ca nimeni si nimic nu ne mai poate desparti de acum inainte, cat timp vom exista amandoi. Iti multumesc pentru ca nu vei muri dupa ce eu nu voi mai fi si iti multumesc din nou, dragul meu suflet, pentru ca m-ai intalnit intr-o seara, eu singura abatuta de soarta si cufundata in lasitate, tu singurul ghem de speranta care mi-a intins iubirea. Ma simt astfel datoare fata de tine sa iti scriu o carte. Fara cuvinte pretioase, fara lumina improvizata a gandurilor, doar pura realitate a ceea ce am trait. Si inca mai traiesc. Am incercat de multe ori sa incep aceasta carte, dar de fiecare data ma opream. Nu aveam curajul de a scrie despre mine si despre tine, nu...
36 poezii, 0 proze
Atunci, abia
de dan david
Disperat de cruzimea obraznicilor papparazi, De otrava gândului lor, Am alergat peste câmpul pârjolit De urmele tălpilor înflăcărate. Să te ascund, să te salvez, Te-am absorbit în orbite În spatele...
Abia atunci sa vii
de Valnoha Iuliana Gratiela
Cu mâna, Cu piciorul, Cu ochiul, Cu părul, Cu urechea, Cu umerii Te-am văzut, Te-am auzit, Te-am mirosit, Te-am pipăit, Te-am apucat, Te-am dezechilibrat Când erai Și credeai Că știai Cum iubeai Când...
Abia atunci...
de Stoica Doru
Abia când te purifici de petele gândirii, Când știi pe dinafară, tăcut, tabla iubirii, Când pletele luminii tu le săruți pios, Abia atunci, copile, înveți sa fii frumos.
Abia atunci
de Maria Tirenescu
ABIA ATUNCI voi trece acoperind umbra cu mâna dreaptă ridicată cât ecoul șoaptei – taci, te rog, umedă, lucioasă, gura ta desenează semnul depărtării, nu al întoarcerii adio-uri diluate precum...
Atunci când am urcat pe munte și ea a murit în brațele altuia
de Eugen Galateanu
Atunci când am urcat pe munte De-abia-mi târșeam picioarele Suflam greu Iar ea mă-ntreba \"Iubești soarele ?\" Atunci când am urcat pe munte Vedeam negru în fața ochilor Alunecam pe stânci Iar ea...
Chiar și atunci când plouă
de Nicole Chinez
de-abia am învățat să zâmbesc și cerul s-a deschis a început să plouă cu găleata am plâns de ciudă bând un pahar cu vin să capăt curaj m-am dus pe acoperișul blocului și am dansat, goală până am...
abia murim
de viorel ploesteanu
murim atunci când omorâm un gând și când plecăm din noi târâș murim și nu mai știm să respirăm mirări prea conectați la oxigen prea strânși într-un pantof al nimănui c-un vis tumefiat turtim absurd...
atunci acum
de stanescu elena-catalina
se desprindeau în cercuri tot mai largi luminile noastre sonore din îndepartare veneau despletite femei siderale cu păr lung foșnitor se mulau printre noi însingurarile stelelor abia mai atingeam cu...
Atunci te-am ucis...
de Ariadna-Raluca Stefanescu
am îngenuncheat și mi-am îngropat fața în petalele tale ca să le ard cu lacrimile mele... le-am smuls una câte una și le-am răspândit în eter ca să simt cum adâncești cărări de durere în mine......
Atunci. Acum.
de Rosu Elena
Și-acum luna strălucește și buzele-mbibate-n oxid de fier se topesc în amintirea acelui sărut. Degetele traversau pe pielea-mi dornică, se opreau în dreptul sânilor ca la semafor, așteptând...