Dorotea-Laura Ianc

M-ai împroșcat cu gunoiul tău. Tot ce ai monstruos Sălășluiește acum în mine. Am vrut să te iubesc În șoaptă, Dar totul devenea poluare Fonică. Sunt momentele mele Unice Când tac, Deși tu

Azi ai venit cu mine În speranța de a vedea morții vii. Ai intrat și te așteptai La mumii cu zâmbet, Dar te-ai văzut în oglindă Și ai vrut să te reîntorci În spatele ei.

Știi că eu sunt telecomanda ta, Și datorită mie vezi orice Știre, viol, concert. Dacă ai fi televizor, M-aș plictisi la pătrat: Aș ruga purecii să mă binedispună. Nu vreau telecomandă și

Am vrut să scriu în caietul de sânge romanul Replicilor auzite pretutindeni. Azi toate cuvintele sună mai frumos- Până și ale noastre. Sunt încă adolescentă, Iar tu îmi înroșești obrajii Și mă

Abia m-am trezit. De zile în șir Mă întreb Cum de am putut Să mănânc și să mă Spăl atât într-o viață, Când am Iubit mult prea Puțin… Mi-e foame zilnic, Mă spăl la fel De des, Dar de

Trupul tău ca o bucătărie Într-o dimineață de vară. Te-ai blocat în mine Și când mănânc Am grijă să nu te înghit. Te simt în mine. Nu alerg, ca să nu te zgudui. Nu-mi aduci zâmbete- De fapt,

Pentru că sunt genul de persoană care devine obsedată din prima clipă, care râde, zâmbește, dar 99% din aceste ocazii tragice nu simte că ar trebui să facă asta. Pentru că sunt cea mai ipocrită

Zid. Am două restanțe la fericire. E supradoză de sentiment Și știu că nu va fi cum Vreau eu Pentru că nu tânjesc dinadins, Din adânc… Nu ne sinucidem: Se prea poartă pattern-ul. I’m in the

Să nu mi se mai întâmple, Să nu mă mai strige nimeni pe nume Dacă îmi știe doar numele; Să mă lăsați să respir singură Sterilă, pierdută, vivace, allegro-allegretto. Nu expuneți înghețata la

Scuip saliva declarațiilor de amor În schimbul țâșnitoarelor orașului; El, orașul, nu mă strigă pe nume Precum un îndrăgostit rătăcit în simțiri; El mă are în nume; Gălăgia orașului mi-e

Cafeaua de dimineață Se revarsă asupra iubirii- Mai precis asupra restului de poftă Ce tronează pe instinct- Reamintindu-și că e 14 februarie, E miez de februarie Și inima strigă \"trei la zece

M-am dezgolit Precum un iaurt privat de folia-i protectoare. Nu mai am Veșmânt, mănușă pe inimă Și curg paralel cu mână stângă, Bleagă, și vreau departe- O parte să îmi fie departe. De partea

La gurile de vărsare ale Bugului, În \"E\" definit pe \"U\", cu valori in \"T/U\", La un iamb distanță de transpirație -Lacrimi în travesti- Ne ciupim școlărește intelectul Cu ghilotina

Dacă Iubitul meu e la Poli, Atunci e sigur că noi ne culcăm la ore diferite, Spunem altfel destinului sau periuței de dinți, Și poșta țării fiecăruia deține alte reguli. Știi că mâinile care azi

Să ne flexionăm într-o Listă de verbe la infinitiv Și să identificăm prefixoidele Ce încarcă substantivele din noi. De ce să nu trăim la plural Când suntem defectivi de singular, Când

Mai sunt trei zile! Ba nu, dacă scădem acele 45 de minute până la miezul nopții, atunci rămân doar două! Sunt atât de fericiă, încât nu îmi pasă nici de mirosul câinesc pe care îl răspândesc(la

Gunoiule adorat, M-ai iubit în franceză, M-ai văzut în toate picturile naive, M-ai citit în toate anticariatele. Iar eu, Copilul curios, Nu credeam nici in a93a zi Că aparțin unui artist al

Sufletul meu de omidă Se va uni cu vasele frunzei abandonate Sub talpa ta sfântă. Nu voi mai avea timp nici să fiu crisalidă, Și mă întreb de ce nu m-ai iubit, Dacă adori suferința? Pașii

Adio! Promit să rămân aceeași fetiță Căreia trebuie să-i repeți de mii de ori Glumele bune. Bine te-am regăsit! Þi-am citit azi poezia Aceea cu nonsensuri Și mirosea a \"tu\". Îmi venea să

Apă adâncă- O iubire carnală De stânci și vase.

Coloană de lasere, într-o noapte plată. Terenul pe care alunec e un patinoar înstelat.Nu ești deloc singur: faci echilibristică lângă mine, și nu-mi dai pace. E seară în oraș: „lumea bună” iese „să

Eu nu m-am adaptat Deșertului. Eu nu am gene lungi Să-ți văd Fata Morgana perindându-se În oaze dulci de curmali și cocotieri. Eu nu am cocoașă să îmi canalizez lacrimile neputincioase. Eu nu

La capitolul „tendințe în lumea muzicală”, pot să mă opresc asupra a doi termeni: „cover” și „plagiat”. Misiunea mea ar fi să decid care e mai lipsit de scrupule și merită să atragă o pedeapsă mai

O lacrimă e atât de sărată... Și tot nu se poate lua la întrecere cu marea. OK,o amenințare de remember.. Acum sunt atât de roz; dar oare Tu realizezi de fiecare dată ce faci? Chiar știi cât bine