Texte în proză

Pentru că sunt genul de persoană care devine obsedată din prima clipă, care râde, zâmbește, dar 99% din aceste ocazii tragice nu simte că ar trebui să facă asta. Pentru că sunt cea mai ipocrită

DIDorotea-Laura Ianc

0

0

Mai sunt trei zile! Ba nu, dacă scădem acele 45 de minute până la miezul nopții, atunci rămân doar două! Sunt atât de fericiă, încât nu îmi pasă nici de mirosul câinesc pe care îl răspândesc(la

DIDorotea-Laura Ianc

0

0

Coloană de lasere, într-o noapte plată. Terenul pe care alunec e un patinoar înstelat.Nu ești deloc singur: faci echilibristică lângă mine, și nu-mi dai pace. E seară în oraș: „lumea bună” iese „să

DIDorotea-Laura Ianc

0

0

O lacrimă e atât de sărată... Și tot nu se poate lua la întrecere cu marea. OK,o amenințare de remember.. Acum sunt atât de roz; dar oare Tu realizezi de fiecare dată ce faci? Chiar știi cât bine

DIDorotea-Laura Ianc

0

0

Încă o nereușită pentru sărmana cură de slăbire ce încerc s-o respect... Pur și simplu n-am mai reușit să privesc feliile de pâine solitare din coș, și crima s-a produs... Nu asta contează.

DIDorotea-Laura Ianc

0

0

A fost de ajuns să-mi deschid ochii și să visez: mă vedeam pe un drum umblat, plin de schelete zâmbitoare. Aerul, pământul, Eu, hainele- toate erau ponosite. Iar sudoarea mea de pe față schița

DIDorotea-Laura Ianc

0

0

Mă caut de când am aflat că mă pot găsi. Rătăcesc, lupt, ca mai apoi să supraviețuiesc. Tot ce mi s-a intâmplat acum părea rupt dintr-un vis fugar care mă învăluia. Era acea dimineață fragedă

DIDorotea-Laura Ianc

0

0

Nu mai ai nimic pe tine și faci pe stâlpul in fața oglinzii. Nu, nu faci parte din nici un thriller american; ești pur și simplu la ora de autocunoaștere. Dacă te împungi, te și doare, și

DIDorotea-Laura Ianc

0

0

Te topești latent. Devii de-a dreptul evanescent. Ceva te biciuie: de unde atâta căldură? Blocurile, care până nu demult înnegreau agitația subită din jur, fumegă. Telefoane ce sună insistent,

DIDorotea-Laura Ianc

0

0