Cordul se face inimă

Ca să vezi, cineva undeva la Oradea mai ține cont de gurile Bugului! Asta așa, ca simplă curiozitate. Poemul e mult prea aglomerat. Inițial acceptasem să-l urmăresc dinspre latura lui livrească, după care m-ai dus spre biografism, ademenindu-mă apoi cu o notă pronunțat realistă (și poate cea mai convingătoare), ca în cele din urmă să mă lași debusolat în plin simbolism. La atâtea imagini foarte reușite ( gen „La un iamb distanță de transpirație”, „Mă joc \"Baba Oarba\" cu un ochi / Și cu celălalt dau la țintă.”, „Corazon de mujer: www.mariaconsuelaguadalupe.mx- fir-ar toți avortonii lor!!...”, „La nord de buricul meu / Se întinde, mai nou se extinde...” „Ia mai zi-mi una de paranoia, / Fă-mă-n fel și chip...”) mai multă concentrare ar fi însemnat o reușită sigură. Crăciun fericit!

Îți mulțumesc în primul rând pentru trecere și aprecieri. \"Bugul\" sună excepțional, după părerea mea și nu avea voie să lipsească din incipit. Poate eu aș numi aglomerările exterioare, pentru că izvorăsc dinăuntru, dar sunt aruncate pe foaie și instantaneu se salvează, respectiv mă salvează(să nu cădem în melodramatic;)). Din nou, într-adevăr, am avut un discurs mult prea întortocheat, dar simțeam că nu reușesc altfel. Pe viitor, totuși, consider că ar fi cazul să mă restrâng. Ceea ce m-a mai bucurat e că te-a atras partea realistă a poemului. Un Crăciun luminos și un Moș darnic și ție!