Rol

Laura, ceva lipseste in acest haiku: masura 5-7-5, in primul rind, apoi imaginea aceea ce ar trebui sa se contureze intru contemplare, acea minune pe care orientalii o desprind prin cuvinte si care te face si pe tine ca cititor sa o simti intens...

Te scrie mai departe. Cautind haiku-uri.
Binete, Ela

mi-a placut ideea, imaginea.. marturisesc faptul ca in general nu prea citesc haiku-uri.. poate pentru ca sunt atat de concentrate :) oricum, repet, imi place ideea pe care o inchide verurile tale.

Eu (ca scritor ocazional de haiku-uri slabute) optez mai mult pentru contemplare decat pentru 5-7-5. E adevarat ca din punct de vedere tehnic ce nu-i conform canonului nu e haiku (poate pseudohaiku sau tristih). In America de Nord, diverse scoli eretice au abandonat regula silabelor si se concentreaza asupra mesajului. O fi bine, o fi rau, nu stiu.
Asta e un tristih de inspiratie urbana, imaginile sunt plastice... mi-a placut curgerea rimelului uscat.

Cert ca nu voi fi inventatoarea unei noi specii, deci... cel putin, nu imi voi mai intitula tristihurile \'haiku-uri\'. Da, intr-adevar, tot timpul exista un canon, menit sa nu fie incalcat, insa eu nu prea mai simt ca se poate scrie contemplativ despre natura, sau cel putin eul interior nu ma prea indeamna. Va multumesc pentru citire, rabdare, comentarii, si voi scrie mai departe tristihuri, care in sufletul meu s-ar dori haiku-uri. S-ar putea numi oare aceste incercari \'haiku-uri postmoderne\'? Ma indoiesc;)) Multa inspiratie tuturor si va sunt recunoscatoare pentru popasul din imaginarul urban al \'Rolului\' meu!;))