Romeo Rostas

Ieri coboram de pe sirea dealului, soseaua ne taie lanul la margine de sat, povesteam cu cerul deasupra, se-nnora, si parca nu mai ajungeam la sosea. E seara de duminica salajeana cu padurea in

lui Bebe Muntenuș își dorea să zboare. Fratele lui mai mic, Lăcuț, voia să descopere comori. În fiecare zi se jucau împreună, Muntenuș își ajuta fratele să sape, iar Lăcuț, netezea movila de pământ

se facea ca e vara ca stam intins numarind stelele din cale. valuream pestii imi ciuguleau degetele parca cerul se mai rotea si greierii fluierau frenetic in iarba. mai incolo un

Hai sa-ti spun ce-am patit ieri, vai, sa vezi ce zi am avut, plina de ras cu plans. Un pic sinistra, dar relaxanta pana la urma. Stateam cu picioarele in sus pe perete, ma dureau, ca nu stiu cine m-a

Trăiam într-o bucată de ceață și rouă Mă ferecam în cochilia mea veche și nouă Mi-era atât de frică de iubire Să nu mă mânuiască de sus, cu fire. Alene, mai lăsam vreo dungă

(miniscenariu umoristic numai și numai pentru Simona) (Suntem într-o sală de teatru sau un cinematograf, eu prefer prima varianta, șușoteli, comentarii, scad ușor luminile, ceea ce înseamnă

Calc abia trezit pe pântecele tale tu firav nu mă simți prin fire vine vinete violete încrengături în carne violete pentru fete sufli de nu te vezi ca o foaie vede verde opace

Cu sort perlat de scoici decojite pasea pe linia vietii din palma mima un sarut torential, noaptea alba cu tus ipocrit, pe coli ipocrite.

gandurile noastre se inalta si se amesteca departe, zic si las ploaia sa ma-nspine, ma prefac ca esti tu de sus vine, nu? ma dezbrac de cotidian intr-o margine de oras culmea, nu-mi placeau

simt uneori c-aș vrea să-i mai spun ceva, îmi înghit cuvintele, pentru că a fi iubit de ea e ca și cum îngerii păzitori s-ar îngriji să mă poarte pe alte tărâmuri, în capete de vis sau lume, cu

știi tu că eu stam pe-un mal de gând, corăbierule fluxul de cuvinte îmi răcorea radacinile, tu ma limpezeai nu, nu mă gândeam la reflux fie, hai să-ți spun și-n astă seară

Cuprinde un fragment intertextual al prozei “Pinocchio” scrisa de Nexus, care m-a inspirat. -Acum!? -Stai puțin, încă nu a închis ușa. -Bine, acum pot sa deschid ochii? -Da. -Ce

Doua furnici americane isi canta palid suirea spre capul meu-tort nutrind ciresii de la ureche \"vesnica-i pomenire!\" Doi greieri asediati mi se zbat de toti peretii cutiei

Oriunde poate fi loc sfânt in Liniștea de pe pamânt, este să fii, este că sunt!

tu stai pe-un mal de ocean. talpile tale iti prelungesc impamantirea sub ape deasupra vazduhurile par eterne dar sunt cusute cu nori in hotare atunci tu, femeia, tu iti lungesti bratele si

Ah, ca nu mi se mai arata niste ganduri de ciocolata albastrul se bate cu mine haaa!... te-mpung eu pe tine. Sus crengile, capitane Caci vasul din tevi de borcane se-arunca pe marea de

Uita-te putin vezi tu ca eu port o cochilie de vise in spate? vezi cum ma preling pe o diagonala a dreptunghiului de sticla si hop imi sari cu oglinda, si hop imi retrag coarnele, uite, acolo

Culese de la \"Eterna epigrama\", editia XIII, Cluj \"Nici o natie din lume La necaz nu face glume Nu isi lauda stapanii Si nu rabda ca si cainii.\" (Constantin Tudorache, Ploiesti, premiul

Îmi văd de drumul meu banal \"eu sunt un om cinstit, real\", când vă conduc, călătorim, numai \"forțați de-mprejurimi\". Dar personajul Gigi Duru exista in realitate si chiar raspunde la

cu-al ei farmec, vagabonda, baga noptile in zi, tinerete: buha blonda! rad batranii-ciocarlii

Lasa dom\'le sui cum pot col\' pe scaun sus de tot si cu mana pe... pu...(-tere) dau poporului ce-mi cere.