Romeo Rostas

Silvia, multumesc pentru mesaj.
Am folosit felicitarea aceasta care este prelucrare după fotografia brăduțului albastru din fața Catedralei Sfântul Mihail, respectiv statuia lui Matei Corvin din Cluj, realizată de persoana al cărei nume apare în dreapta imaginii, jos. Mă bucur că ți-a plăcut! Sărbători fericite!

Mulțumesc Ștefan, ai prins mesajul, mă bucur că ți-a picat bine lectura! Cu bine!

Na, măi că m-ai prins cu textu\' ăsta, schimbătorule de nume și nu știu dacă și de nărav! Eiii, tare plăcut la mine povestea (dă-i și un nume sau un subtitlu, mai bine, ca să aibă o chemare la cetitor, așa cum se cuvine)! Fain, dom\'le!

Romeo, încântatu\'

În toți cei cinci ani de când am utilizat netul de la icaffeuri, am pățit de câteva ori un lucru asemănător, la iesirea din mailul yahoo exista o setare, care nu te scotea definitiv din cont. Am plecat de la net și cineva a intrat și a trimis mesaje nasoale în numele meu. Norocul meu este că cei care au primit asemenea mesaje mă cunosc și au înțeles că nu era vorba despre mine. (pentru cei ce nu știu, după \"sign out\" e bine să dea pe \"return to yahoo! mail\", apoi în \"my mail\" pagină care duce direct în mail sau direct la pagina cu \"sign in\".) Am și reclamat acel net cu acele setări în neregulă și imediat mi-am schimbat parola. Am mai avut parte și de alte neplăceri, tot de acest gen, însă, pe care cred că le-am rezolvat.
Trebuie pedepsite toate aceste abuziri, dacă se găsește persoana care a făcut așa ceva, vă rog să spuneți (nu neapărat cu nume), mă interesează dacă și cum se pot prinde acești oameni. Succes!

Maria, dacă făceai tu anunțul acesta, în mod cert avea mai multă trecere! Pe mine mă bucură mult entuziasmul tău de departe, chiar dacă este singular! Majoritatea oamenilor cred că sunt sunt reticenți când aud câte ceva despre \"epigramă\", deși, din câtă lume am întrebat, cu toții mi-au confirmat că acesta este unul dintre cele mai serioase și bine organizate Festivaluri de Epigramă din țară. Mie nu poate decât să-mi pară rău că lumea chiar nu e interesată de umor și probabil că în viitor o să mă abțin să mai fac anunțuri. Personal, m-am bucurat de epigrame și i-am ținut pumnii lui Ion Diviza care a și luat premiul III.
Mult umor, multă epigramă și bună-dispoziție, exact cum mă așteptam și anul acesta.
Rău îmi pare că n-ai venit! Aveam așa un dor să te cunosc!

Cu drag!
Romeo epigramistu\'

Am recitit textul și ok este ce ți-ai propus, pentru că într-adevăr are mesaj. Sigur că se mai poate modifica mult la text, pentru că subiectul, pe o scară valorică e deasupra narațiunii, așa cum arată ea acum.

In concluzie, ți-ai propus mesaj, ai reusit, doar că mi-ar fi plăcut ca un asemenea subiect să aiba o forma un pic mai lucrată. N-am să mă aplec mai mult asupra lui decât să-ți spun că aș renunța de tot la prima și ultima propoziție. La prima, în mod cert, pentru că în afară de rolul anticipativ, nu aduce nimic în plus narațiunii, poate pe cea din final aș modifica-o, lăsând-o tot în zona de relatare a subiectului. Și migrarile între planurile prezent/trecut pot fi inserate cu mai mult \"miraculos\", \"mister\".

Fotografia, după cum ai putut recunoaste locația e făcută la \"Emma\", de-aceea, chiar e în spiritul textului tău. Majoritatea dintre portrete sunt semnate de Ion Antoniu.

Mă bucur că l-ai scos pe Lulu și lectura ca mesaj mi-a făcut plăcere.

p. s. Am primit și eu invitații să particip la respectivul cenaclu, chiar și de la Bădică, dar nu știu ce, nimic nu m-a convins să ajung pe-acolo. Nici măcar curiozitatea. Poate că am să scriu și eu un text cu și despre același personaj, mă mai gândesc. Oricum, spor la scris!

Bun, mă gândeam că ar fi putut fi posibil să ai vreun motiv pentru care să-i ascunzi numele real, dar înțeleg că nu. Atunci o să zicem că Viorel Bădică a fost cu adevărat un personaj, un boem prin definiție, iar sfârșitul lui s-a întâmplat destul de neașteptat și crud, parcă prin 2002, sper să nu mă înșel. Esista și o revistă literară dedicată memoriei lui. Personal, m-a sensibilizat mult felul în care s-a stins și am dorit să scriu atunci despre asta, însă dintr-un motiv sau altul, nu s-a mai întâmplat.

Nu știu în ce măsură ții la textul acesta ca să știu dacă pot spune mai multe dpdv literar. Pentru ca se pot spune multe.

Deocamdată îți trimit o fotografie cu el, nu e prea reușită, dar merge ca amintire. Am și eu una, dar n-am scanat-o și probabil n-o voi afișa pe net, din motive de nedeconspirare.




p. s. Boem, prieten cu Bachus, fără locuință, etc., cu toate astea, chiar și în glumă, nu cred că suferă comparația cu Lulu. Sincer, e prea mare distanța...

Mai întâi o întrebare de clujean: dacă tot te-ai folosit de realitate în conceperea textului, de ce nu ai folosit numele reale ale personajelor (V. B.) alias Bădiță, respectiv (C. Z.) Zarmescu?

Măi oameni buni, da\' omu\' are mult umor, de ce nu vreți să înțelegeți? El stă undeva și se amuză, da\' rău de tot. Și cum să nu facă asta, că, eu când am intrat aici, m-am spucat de râs și încă râd...

E simplu, lasă-mă autorule să fac și eu un comentariu de analiză, te rog frumos. Așa cum știu eu să mă pricep să te explic, la o adică. Așa, comentariu:

Răspuns lung (argumentat)

Acesta este un text interactiv. Un text interactiv care pornește de la titlu și se întoarce, bum-bumerang, tot la el. Oamenii, adică cititorii, trebuie musai să interactiviteze, colaborând prin stimularea imaginației la scrierea textului, care nu prea există. Dați-mi voie să vă explic ce e și cu titlul acesta aruncător de ustensile de tip australian care face parte din curentul apartenent bumerangologismului.
Acuma, titlul este momeala și corpu\' poeziei este ca și treaba aceea, din titlu, (trimitere la un cuvânt anume din titlu) feroasă adică. Omu\' vine săracu\', cititorul, adică, tot ca ceva din titlu, (o altă trimitere, la celălalt cuvânt rezonant din titlu) adică efemer și se holbează și tot așteaptă ceva de la poezia asta. Ceva care nu mai vine. Așa că iese omu\', se miră de efemeritatea lucrurilor și a fenomenelor care se pot întâmpla dacă poți cunoaște o gagică de fier, o țeavă în ger, o statuie dotată cu toate cele sau ceva care rimează cu \"-er\" și cât de efemeră va să fie treaba aceea din titlu\'. Tot omu\', săracu\' se mai gândește că cine l-a pus să vină pe pagina asta, timp în care autorul stă în colțul său pândicios, contorizând intrările și ieșirile comentatorilor săi. Numărul vizionărilor de oameni curioși crește considerabil, iar el, autorul râde, vă zic eu, în mod cert, cu mai sus pomenitul umor, că le-a făcut-o la curioși. De aici încolo, textul se scrie la alegerea fanteziei sau a trimiterilor pe care conexiunea cuvintelor din titlu, terminate cu \"-in\" și \"-er\", un fel de \"yn\" și \"yang\" al curioșilor-haioși-sexoși-imaginativoși-nervoși-bengoși vor fi stimulate interactiv de acest text care nu se susține decât pe ceea ce este susținut. V-am pupat, curioșilor și hai salut!

Romeo explicatoru\'


piesie: Răspuns scurt: vizionări, reclamă, amuzament

Măi oameni buni, da\' omu\' are mult umor, de ce nu vreți să înțelegeți? El stă undeva și se amuză, da\' rău de tot. Și cum să nu facă asta, că, eu când am intrat aici, m-am spucat de râs și încă râd...

E simplu, lasă-mă autorule să fac și eu un comentariu de analiză, te rog frumos. Așa cum știu eu să mă pricep să te explic, la o adică. Așa, comentariu:

Acesta este un text interactiv. Un text care pornește de la titlu și se întoarce, bumerang, tot la el. Oamenii, adică cititorii, trebuie musai să interactiviteze, colaborând prin stimularea imaginației la scrierea textului, care nu prea există. Dați-mi voie să vă explic ce e și cu titlul acesta aruncător de ustensile de tip australian care face parte din curentul apartenent bumerangologismului.
Acuma, titlul este momeala și corpu\' poeziei este ca și treaba aceea, din titlu, feroasă adică. Omu\' vine săracu\', cititorul, adică, tot ca ceva din titlu, adică efemer și se holbează și tot așteaptă ceva de la poezia asta. Ceva care nu mai vine. Așa că iese omu\', se miră de efemeritatea lucrurilor și a fenomenelor care se pot întâmpla dacă poți cunoaște o gagică de fier, o țeavă în ger, o statuie dotată cu toate cele sau ceva care rimează cu \"-er\" și cât de efemeră va să fie treaba aceea din titlu\'. Tot omu\', săracu\' se mai gândește că cine l-a pus să vină pe pagina asta, timp în care autorul stă în colțul său pândicios, contorizând intrările și ieșirile comentatorilor săi. Numărul vizionărilor de oameni curioși crește considerabil, iar el, autorul râde, vă zic eu, în mod cert, cu mai sus pomenitul umor, că le-a făcut-o la curioși. De aici încolo, textul se scrie la alegerea fanteziei sau a trimiterilor pe care conexiunea cuvintelor din titlu, terminate cu \"-in\" și \"-er\", un fel de \"yn\" și \"yang\" al curioșilor-haioși-sexoși-imaginativoși-nervoși-bengoși vor fi stimulate interactiv de acest text care nu se susține decât pe ceea ce este susținut. V-am pupat, curioșilor și hai salut!

Romeo explicatoru\'

Am ceva FOARTE important sa-ti comunic, in legatura cu acest text si textul meu cu intertext!
In mod cert, te intereseaza.
Pentru ca nu stiu cum sa procedez, iti las adresa mea:

RRostas@personal.ro

Maria, iti multumesc pentru raspunsul tau de suflet, am avut emotii ca nu ai vazut textul si imaginea. De altfel, eu ti-am si trimis un mai cu fotografia si cateva cuvinte, poate nu l-ai primit, chiar cand postam textul.

Frumoase cuvinte de decembrie insufletit. Multumesc!
Cu drag!

Si transpunerea in ie e reusita, cu exceptia primei strofe, care nu are suficienta expresie, cred ca te poti lipsi de ea. Interesul mi-a fost captat abia din strofa a doua, cred ca poezia are substanta si echilibru doar in cele trei strofe de final, partea cu povestile e in plus si se subintelege o data ce te adresezi direct acelui \"tu\". Sugestie mica la versul antepenultim, \"nici un vrajitor nu mai ajunge\" (vreodata) mi se pare in plus.

Imi place cum compui imagini, ai si jocuri de cuvinte, de expresii, ceea ce suspenda versurile in metafore plastice, cu trimiteri, ai finaluri bune, doar inceputurile imi par putin de tot ezitante. In cazul tau e uneori necesar doar sa tai putin, pentru a obtine expresivitate (ceea ce e bine), mai putin bine ar fi sa trebuiasca sa adaugi.
In cele din urma, ma bucur ca am ajuns pe pagina ta, pentru ca uite, chiar mi-au placut transpunerile.

Iata o poezie a transpunerii tale in fantana. Frumos spus in vers. Poate avea dubla trimitere, adica, ideatic, ramane valabil textul, daca evidentiezi simbolul din final. Am micute sugestii (daca-mi permiti) intru acuratetea unei mai bune perceptii a textului. Prima sugestie este pentru intarirea constatarii din primul vers, a doua, pentru a evidentia transpunerea din versul 2 al strofei a doua si a treia vine pentru ultima strofa, cand sugerez un mic cuvant care da sensul existentei apriorice a fantanii (simbolice) in tine.
a, si sa nu uit, desi sunt total impotriva englezismelor in texte romanesti, cred ca titlului i-ar veni mai bine, in loc de \"amintire\" un \"flash\", cuvant care deja este asimilat ca neologism in limba noastra materna. cuvantul \"amintire\" are multiple conotatii si e si mult prea vast, prea utilizat, prea general. sugerez, tot pentru acuratete: \"flash din campia umbrelor\"

Iata si sugestia:


flash din campia umbrelor

viclene sunt campiile noaptea
imi fura umbra mi-o ascund
dupa stufaris
unde copiii de lapte ai păsărilor
îngroapă câte o broască ucisă cu pietre

i-aș spune săteanului gârbovit să îmi vândă gura fântânii
a doua noapte m-aș preface aproape rotundă in ea
luna s-ar uita la mine invidioasă
ochii ar semăna cu două adâncuri
sunt urmele cailor albi mi-ar spune bătrânii

asa nu aș ajunge bătrână nu aș avea pleoape
poate uneori trecători
câte un câine flămând o vădană pierdută
și un corb din spatele timpului
amintindu-mi că am avut cândva
si chip


---
Sper sa nu te fi suparat sugestia mea.
Mi-a placut ce-am citit si am considerat ca merita.

R.

Bobadil,

am gresit eu ca n-am precizat, poemul se citeste in tandem cu cel pe care il voi posta mai jos, tot dintr-ale mele citire (nu ma pricep sa fac linkuri directe la text asa ca il voi pune aici). \"Slove albe\", ar fi (1) si \"păsările mele reîntoarse și jefuirea violet\" ar fi un (2), ca ordine a lecturii, Ela facand o aluzie la acel vechi poem, am simtit nevoia sa-i raspund cu o continuare a lui. Textele se citesc in ordinea:


(1) slove albe

tu nu te saturi niciodată să rupi cate o culoare din mine
să o pipăi să o adulmeci să dai de pământ cu ea
poate sunt un fel de balsam consumabil
un fel de adiere pe creștetul tău
o basma

tu nu te mai saturi niciodată să mă împături în patru
să mă ascunzi între clipe să mă arunci dincolo de tine
mă lansezi într-un hău imprecis sau mă depui
ca pe o floare suspendată
pe șine

în clipa asta m-ai rupt violet-indigo-bleu-marin nu mai știu
câte culori ți-au mai rămas să desprinzi cât să sorb
plesnetul tău blestemat în slove albe
și mersu-ți tărăgănat
de orb
------------

Acestei poezii i-am pus un P. S.:


(2).(sub roțile ruginite ale unui an de fier apăsând cumplit pe șinele vieții mele
numai o intrebare cândva rotundă ca pleoapele uimirii unui copil mai fremăta
in palmele calaului inroșite orice cuvânt, orice zbatere sau orice interogație ingenuă ar sucomba
acum nu mai am nici o culoare
acum, nu mai sunt
acum chiar și cel mai firav gest
ma moare
cumplita mea uimire
doare)
---------------------------

(3)păsările mele reîntoarse și jefuirea violet
(cu textul de sus)

Multumesc de trecere!


Adrian,

despre valoare se pot spune multe, am o alta parere, desi nu o cunosc, in cateva texte si comentarii pur si simplu m-a incantat sa ii descopar valoarea Umana - asta e chiar mai rara decat cea Artistica. Pentru aceasta rara calitate, pentru candoare, atitudine si pozitivism, Ela V. Luca, are tot respectul meu!
Valoarea umana tine de structura interioara, cu asta te nasti, pe cand arta se mai si cultiva, se invata, te deprinzi sa creezi valoare prin exercitiu.
Literatura e inselatoare si alunecoasa uneori, e un fel de har cultivat, o dimensiune a spiritului, care la un moment dat se poate crea prin artificii sau proiectii volitive, fara ca artistul sa aiba neaparat, calitati morale. Cealalta valoare insa, inseamna asumare, e oarecum aidoma diferentei de atitudine de la cuvant la fapta. Nu stiu daca am dat cel mai bun exemplu, insa stiu sigur ca intotdeauna voi alege Omul si nu Artistul (daca va trebui sa aleg intre cei doi), chiar si cand acesta din urma poate fi genial. Si asta, pentru ca nu cred in arta oamenilor lipsiti de valoare morala/umana. Pentru ca sunt, din pacate, multi artisti de acest fel. (Am cunoscut scriitori contemporani, atat de mari incat i-am si studiat la facultate, insa lipsiti de scrupule, ca oameni, actori mari, care dincoace de scena si pelicula sunt 0-uri, etc.) Nu pot crede in arta nascuta din oameni goi, dar cred in gesturile nobile, umane. (Discutia cu oamenii goi nu bate nicaieri, am initiat-o pentru a contrabalansa antitetic, parerea mea despre valori si valori. Dar m-am intins cam tare in raspunsul meu.

Cu respect!
Romeo, raspunzatoru\'

Ela, iti multumesc pentru atentie, cuvinte, lectura si imagine (frumoasa si chiar potrivita poeziei mele, poate am sa incerc sa o pun in text - daca e realizata de tine, voi trece numele tau sub ea).

Eu stiu de ce ai ales ultima strofa. Poezia are doi timpi, trecutul si prezentul pe care involuntar sau nu, l-ai ales. Cel al depasirii post-jefuirii ultimei culori si in consecinta, al reintoarcerii mele. Iti multumesc pentru suflul optimist!

Cu sentimente prietenesti!
Eu.

Si eu iti multumesc, uite ca mi-ai dat prilejul de-o poezie!
Te-am citit si eu, putin, o sa revin, nu acum, ca sunt pe fuga.

Bucuros de cititori!
Romeo pa-saritu\'

Cine citeste cu sufletul, intelege!
M-ai citit din urma, multumesc!
Ela, suflete!
__________________________________

pasarile de dupa violet



cand mi s-au rupt toate culorile_cuvinte din mine
am trecut dincolo de literele violet
am renascut intr-un spectru de lumina
cu radacinile aeriene crescand vertical
si gandurile locuind in chirie
intr-un spatiu
sideral

(iesisem de la zid in aparare
cu o floare)


cand mi s-au rupt toate cuvintele_culori din mine
cu ele mi s-au smuls mainile ochii buzele
mi-au frant picioarele sa nu pot alerga
si codrul cu arborii crescuti in piept
care prin radacini frante
tipa

(cuvintele mi se frangeau bizare
zdrobite claustrate-n
consemnare)

mi-au ramas acolo pasarile
in spatiul dintre craniul meu si soare
dincolo de-nfrangerile violet
si ultima culoare

dar mi-au ramas doar pasarile-n sevalet
imi traverseaza chipul rasadind portret
de sus in jos mi-aduc
lumina-n
drum ascet

multumesc Ariadna! ;)

Salut ideea lui Florin Halalau, gandurile bune ajuta nu va puteti imagina cat de mult, cuvintele, la fel, atunci cand sunt spuse si oferite din inima! Nu mai vorbesc de ruga, care ajuta in plus si da putere.
Gandul bun sau cuvintele inaltate ca energii pozitive pot salva sau pot aduce dincoace vieti, se stie, s-a probat, avem puterea de a face minuni pe care inca stiinta (medicina) nu le poate argumenta (explica) intr-un fel. Avem nevoie de legaturi intre noi, spirituale, sufletesti, fizice, avem nevoie de ganduri, de atentia celorlalti, avem nevoie sa stim ca suntem utili, ca avem un rost, ca viata este darul pentru care trebuie sa ne luptam si sa-l traim pana la Dumnezeu. Avem nevoie de comunicare. Si mai mult decat oricine, se stie, de la cel mai mic pana la cel mai mare, avem nevoie de cuvinte. Cuvinte sincere, cuvinte adevarate. Nimeni nu le poate aprecia mai bine, la justa lor valoare decat artistii, poetii, scriitorii, avem nevoie de acesta daruire in cuvant si avem nevoie si sa oferim, totodata. M-au ajutat cuvintele, vocile prietenilor sau a oamenilor a caror chip nici nu-l cunoscusem, mai mult decat perfuziile care ma hraneau, sondele care ma eliberau sau tuburile de drenaj, la un anumit moment. Cuvintele, vocile si prezentele prietenilor, chiar mai mult decat masca de oxigen. M-au readus la viata, intr-un moment dificil, m-au luat de maini si m-au adus dincoace, cand imi era atat de usor sa plec!
Ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a scos in cale acesti oameni care in fiecare zi imi dadeau putere sa trec mai usor, intr-o situatie dificila, fiind.
Cred, cu toata fiinta in energia pozitiva, cred in Dumnezeul inalt si mai ales in cel din noi, atat de aproape de gasit, inlauntrul nostru!

Mihai, esti puternic, esti fericit sa ai atatia prieteni, culege cuvintele si gandurile lor bune, fa-ti o cazemata din ele, un zid pe care sa te sprijini, o schela pe care sa-ti construiesti fiinta launtrica, un balsam si un intaritor al inimii tale, care sa te ajute si sa-ti picure in intreaga fiinta (si in organism, implicit) balsamul vindecarii. Eu cred in puterea ta. Am convingerea ca si tu!

Ma rog in fiecare seara pentru tine!

Cu prietenie,
eu, Romeo si autorul meu.

p.s. nu ne vom da in laturi sa te ajutam si in alt fel - e de ajuns un singur apel (facut tot aici, probabil).

A, multumesc, Radu Herinean, acum e asa cum trebuia sa arate!

Multumesc Codrina, ai vazut bine chiar si inainte de se vedea imaginea cum trebuie. Bine-venita, trecerea ta!