ne facem bagajul

Frumos, Liviu, mi-a placut mai ales ultima parte, dar care o leg de tot si spun ca e faina. Foarte bine scos in evidenta ca, desi suntem copii si parem superficiali, atunci luam cele mai multe din viata, invatam cele mai multe, care si raman in \'bagaj\'; odata cu trecerea timpului, superficialitatea creste, creste si pretentia, dar inocenta scade egal proportional cu cresterea celorlalte, poate chiar mai repede...
Mi-a placut. E profunda reflectie asupra unei vieti in care ne pierdem cu timpul...
La re-citiri! :)
Cu respect,
Daniel

asa, mai in fuga:))Mi-ai adus zambetul pe buze astazi, Liviu. Si nu e fals. Si stii, de multe ori simt povara acestei valize care se umple atat de repede ca nu mai pot tine socoteala..oare cand voi avea ragazul sa o deschid si sa scot pe indelete afara, cate un chip, cate o lacrima, cate o speranta...
Foarte frumos poemul tau, trebuia sa spun asta.

Adela, Daniel, onorat de trecere. Cam asta era ideea, ca toata viata acumulam informatii, imagini, sentimente...si pe la sfirsit nu le mai putem diferentia, nu mai stim ce sa alegem dintre ele...si altele...

Respect+respect+respect+respect+respect.
Mai omule-(copil)-poezie...n-are tata stele ca ti-ar face dreptate...

originala si frumoasa abordare retrospectica a copilariei debordand de o inocenta careia parca i-am face tot mai mult loc in bagajul nostru de amintiri.
cum deosebite imi par si exprimarile plastice din prima strofa, astept ca pe aici sa apara o steluta.

o exteriorizare a starii de melancolie (e primavara, nu?) provocata de viata care se scurge.
verbe la prezent, amaraciuni, amintiri care nu mai exista decat sub cenusa sub care arde mocnit jaraticul copilariei.
ultima strofa exprima, cumva, concluzia finala (un fel de \"tragem linia\"), lasand deschisa meditatia asupra ideii de \"trece viata\" sau a starii sufletesti de oboseala psihica (la alegere).
lipseste ritmul, ceea ce sporeste originalitatea.

mi se pare mie sau ai scris intentionat mai mult despre prima parte a vietii?

de la mine...inca o valiza, cadou:)

Claudiu, Andrei - aprecierea voastra face mai mult decit toate stelele. Chiar nu simt nevoia de ele, daca banalele mele cuvinte asternute aici, cu pretentia de poezie virtuala v-au adus bucurie, ma declar mai mult decit multumit.

unde mergem, domn profesor? hai sa mai stam un pic, mai avem timp...:)

Liviu, oare cand vom ajunge dincolo, vom incepe despachetarea alandala? Sau din egoism vom tine valizele inchise? Ne vom uita pe furis in valizele altora?

Am si eu o poezie cu un geamantan, poate o stii. Oricum finalul acolo era:

\"geamantanul meu de piele albastra
nu a purtat niciodata haine de tranzitie
eu nu voi fi niciodata batran\"

nichita, de la tine ma asteptam mai repede la o cosharca olteneasca :)
Cristina, nu prea mai avem timp.

Geta, ne facem bagajele din frica. Din frica de a nu ramane fara nimic, fara amintiri mai ales. Poate ca nici nu le vom deschide, ni se va da doar o ranita cu strictul necesar, cine stie...

Las\' domnu\' lucrurile in dulap si pe tine, ca acolo le sed lor bine, nu ingramadite in bagaje! Uite ce mi-a placut cum incepe poezia, excelenta constatare, cu un cu totul alt ton decat cel de la final. Ce amagire? Ce dincolo?
Dincoace conteaza! Lasa, lasa... Ca-mi intind eu mana pana la Rosiori si te scutur eu asa mic cum sunt, domnu\' de nu te vezi! Ia, despachetarea! Te rog sa ma scuzi pentru pornirea asta, da\' la ora asta nu sunt in stare sa scriu decat din pept, asa ca peptu\' meu zice sa-ti spun ca uite stii tu mai bine ce si cum... Sper sa nu te superi, dar asta simt, asta scriu, ca mi-s impulsiv la ora asta. Ce sa fac, m-ai prins pe picior gresit...

nu pot sa trec mai departe fara sa las si eu gandul meu aici, cum ca ma bucur ca existi si ca poti sa atingi in asa
fel inima mea la ora asta...

tatal vezitupedracudrace ti-ar da un zece , nu scris cu creion madeinchina ci cu pix rosu, ca la teza, ca sa nu se stearga.
cu asta, ti-ai cam dat foc la valiza, batrane, caci incepi sa-ti dai seama ca s-a racit zeama:)
dar pana una-alta, sa mai scrii:)

tu stii ca mie nu prea-mi place vorba lunga si nici n-am facut scoala de critici. M-ai emotionat pe sensul celalalt, de data asta, adica spre nostalgie, bat-o ...Te-ai grabit sa termini si parca sfirsitul imi pare mai putin emotionant.
Citeodata imi pare rau de doua chestii:
1. ca n-am facut scoala de critici
si
2. ca n-am si eu stele sa dau la cine merita
Merçi pentru tot.
Daniela

de-as putea si eu da stele
cea mai faina-as vrea sa fie
pe aceasta poezie!

si dup\'aia pe-ale mele...

Iar mă mănîncă palmele să îmi asum un risc. Și încă \"pe pielea\" lui dom\' profesor. De cînd mă știu am avut necazuri cu profesorii...:)))
Liviu... ideea e geniala. Îmi aduce aminte de Blaga și arborii lui care cresc sicrie și așternutul-giulgiu. Dar nu cred că este încă poezie. Mă tem că iar ai să ți-o pui la atelier cum ai mai făcut. Doamne ce modestie..! În orice caz cred că poate deveni un poem tulburător. Fractura între prima și a doua parte mi se pare și mie puțin prea bruscă, chiar dacă uneori am simțit în \"real-life\" că ea este cît se poate de reală. Dar totuși viața nu se sfîrșește la 40 cu toată criza acestei vîrste tîmpite. Poate că perspectiva poate fi nuanțată.
Te citesc cu plăcere...

Romeo, Gabriela, Mae, Adi, Daniela
Ma onoreaza comentariile voastre. Sa ne citim sanatosi.

...Si de la mine inca o valiza cadou.
Am auzit eu niste vorbe cum... ca...
In fine, va astept cu drag! :)
Madim

Madalina, multam de cadou. Cred ca si un sac de rafie ar fi bun. Oricum, continutul e mai important.