Pinocchio

Va sa zica am pierdut haiku acela frumos de care mie imi era dor si ce-am primit in schimb, un pinoccio.
Nu vreau pinoccio, vreau haikul

mie imi place. nu ma gandeam ca se poate ajunge asa departe plecand de la povestea induiosatoare a singuratatii papusii de lemn si a batranelului ce a creat-o. chiar imi place cum ai gandit trecerea de la lemn la carne si nostalgia acelei treceri. chestia cu sangele, m-a dat gata. ce sa mai, bravos!

inca de la titlu, fara sa vrei patrunzi in amitirea copilariei si a povestii cu acelasi nume"pinocchio", retraind paralel cu lecturarea textului si firul narativ al originalei istorisiri, pe care ai vazut-o in desene animate, in benzi desenate, ai auzit-o povestita de bunica sau mama, sau ai citit-o singur in orele tarzii ale unei dupa-amiezi.

realizezi insa ca textul de fata e defapt o continuare a povestii initiale, pornind de la transformarea baietelului de lemn intr-un copilas din carne si sange;
copilul a devenit intre timp matur si simte o alta povara ce a inlocuit sforile: libertatea!

cand era legat facea ceea ce altii doreau:
"ma facea sa rid sa pling , sa dansez, sa multumesc, sa ingenunchez.... "
acum poate sa faca ce doreste, insa nu mai are pentru cine, caci, contopindu-se in specia umana nu a mai devenit ceva atractiv, din contra, este acum ceva respingator"Nu va speriati nu e ruj e buze , e doar singe de papusa ! "
in el, in suflet a ramas asadar tot papusa, ceva care e supus vointei celorlati si nu constientizeaza ca sangelele lui pateaza mai adanc decat ar face-o un ruj -mergand mai departe, as indrazni sa spun, ca apare o comparatie intre rana pe care o lasa o placere(ruj) si cea lasata de o durere(sange).
finalul surprinde prin tragedia destinului unui om ce nu se poate adapta societatii crude, "legii junglei",preferand asadar sa se lase condus decat sa traiesca singur,poate exagerez, dar as concluziona ca destinul unui artist este pe scena, acolo unde traind suferinta sau bucuria unui personaj,isi desavarseste propia existenta.

si astfel, fiecare se supune in cele din urma, destinului sau, neputand nega ceea ce este.

______
multumesc

Iar eu ma inclin in fata matale Doamna /Domnisoara secunda. Sunt intr-adevar emotionat, eu de aceea scriu ca poate cineva cauta exact ce am scris eu.
In schimb cind scriu pur si simplu scriu.Asta ca si multe altele le-am scris direct in fereastra de adaugat texte.Nu incerc sa patrund in text.Poezia sau gindul respectiv curge din mine si apoi adorm.
Comentind ce am scris m-ai facut sa ma simt ca la scoala , am simtit ca am scris ceva ce a meritat sa fie comentat.
E cam prima data cind mi se comenteaza integral un text. M-am umflat in pene la propriu....
Multumesc

Uaaai, nu numai mie mi-a placut, da de ce nu l-ai continuat? Ce transpunere, domnule, cum ai reusit? Ce ti-ai imaginat, hai ca vreau sa stiu! Taticul era Geppeto, daca bine imi amintesc, lui Carlo i-as fi spus bunic. M-ai inspirat, n-am acum timp, dar pe cuvant daca nu-mi vine sa-l continuu, sau sa-l completez. Nu ca n-ar fi suficient si bine atat cat e, dar si eu de multe ori m-am simtit Pinocchio,(si e si personajul meu preferat) asa ca, da, tare mi-a placut.

Tata Carlo e in Buratino , ai dreptate.
Dar parca suna mai frumos, si din greseala uite ca e mai fain sa ii spui autorului ..cartii sa te modifice, nu ?

Da, mai, uite credeam ca te referi direct la Collodi si ca te deplasezi vertical, iesind din naratiune extratextual, referindu-te la autor si nu la personaj sau narator, asa cum ma jucam eu in proza mea. Da si asa ii fain, ca m-ai inspirat.

Aveam nevoie sa ies din rutina de zi cu zi, in care cu sfori sau fara, ne ducem crucea mai departe.
Iti multumesc, Nexus.

Alma , Alma, zise el clatinind din cap si zimbind pe sub mustata-i lipsa.

Singele apa nu se face...

Kip in taci .. sure.

Am fugit de poemul acela care inca isi cauta Autorul (prea apasator pentru mine si o sambata insorita) si am nimerit, cum nu stiam sa spun ca imi doream, in bratele lui Pinocchio. Camasa mea alba nu mai e alba de mult. M-am tarat in vagauni si e manjita toata. Iti multumesc ca m-ai curatat cu sange de papusa. Nu mai speram o astfel de imbratisare. Si te rog, nu-ti cere sforile inapoi. Mai sunt atatea camasi manjite care-si doresc fara sa stie imbratisarea papusii!

Da! Ne place Pinocchio. E un panseu foarte sensibil. O singura nelamurire: nu vad legatura cu Zorba.

Cu admiratie pentru acest text,
Adina Ungur.

Codri, Pinochio vrea sa danseze.
Cum dansa si Zorba. A fost o alaturare de moment. Daca zici ca strica pot tine cont de parerea ta.

Nu strica, insa nu e destul de clar. Am inteles acum, poate daca spuneai "dansand ca Zorba" sau altceva care sa-mi aminteasca de dans, nu te mai intrebam nimic. Cred ca "Zorba" ca subtitlu e prea putin pentru a face legatura cu celebrul dans, eu m-am gandit la film, am vazut personajul in afara dansului sau (desi s-a pastrat si transmis mult mai bine dansul lui Zorba si nu filmul, fara nici un apropo). Nu ma deranjeaza alaturarea.
ok. am inteles acum.

Am ceva FOARTE important sa-ti comunic, in legatura cu acest text si textul meu cu intertext!
In mod cert, te intereseaza.
Pentru ca nu stiu cum sa procedez, iti las adresa mea:

RRostas@personal.ro