Romeo Rostas

Cuprinde un fragment intertextual al prozei “Pinocchio” scrisa de Nexus, care m-a inspirat. -Acum!? -Stai puțin, încă nu a închis ușa. -Bine, acum pot sa deschid ochii? -Da. -Ce

știi tu că eu stam pe-un mal de gând, corăbierule fluxul de cuvinte îmi răcorea radacinile, tu ma limpezeai nu, nu mă gândeam la reflux fie, hai să-ți spun și-n astă seară

gandurile noastre se inalta si se amesteca departe, zic si las ploaia sa ma-nspine, ma prefac ca esti tu de sus vine, nu? ma dezbrac de cotidian intr-o margine de oras culmea, nu-mi placeau

Doua furnici americane isi canta palid suirea spre capul meu-tort nutrind ciresii de la ureche \"vesnica-i pomenire!\" Doi greieri asediati mi se zbat de toti peretii cutiei

Cu sort perlat de scoici decojite pasea pe linia vietii din palma mima un sarut torential, noaptea alba cu tus ipocrit, pe coli ipocrite.

Ah, ca nu mi se mai arata niste ganduri de ciocolata albastrul se bate cu mine haaa!... te-mpung eu pe tine. Sus crengile, capitane Caci vasul din tevi de borcane se-arunca pe marea de

(miniscenariu umoristic numai și numai pentru Simona) (Suntem într-o sală de teatru sau un cinematograf, eu prefer prima varianta, șușoteli, comentarii, scad ușor luminile, ceea ce înseamnă

tu stai pe-un mal de ocean. talpile tale iti prelungesc impamantirea sub ape deasupra vazduhurile par eterne dar sunt cusute cu nori in hotare atunci tu, femeia, tu iti lungesti bratele si

Oriunde poate fi loc sfânt in Liniștea de pe pamânt, este să fii, este că sunt!

lui Bebe Muntenuș își dorea să zboare. Fratele lui mai mic, Lăcuț, voia să descopere comori. În fiecare zi se jucau împreună, Muntenuș își ajuta fratele să sape, iar Lăcuț, netezea movila de pământ

Hai sa-ti spun ce-am patit ieri, vai, sa vezi ce zi am avut, plina de ras cu plans. Un pic sinistra, dar relaxanta pana la urma. Stateam cu picioarele in sus pe perete, ma dureau, ca nu stiu cine m-a

Uita-te putin vezi tu ca eu port o cochilie de vise in spate? vezi cum ma preling pe o diagonala a dreptunghiului de sticla si hop imi sari cu oglinda, si hop imi retrag coarnele, uite, acolo

Trăiam într-o bucată de ceață și rouă Mă ferecam în cochilia mea veche și nouă Mi-era atât de frică de iubire Să nu mă mânuiască de sus, cu fire. Alene, mai lăsam vreo dungă

cu-al ei farmec, vagabonda, baga noptile in zi, tinerete: buha blonda! rad batranii-ciocarlii

Ce sa tot stau singur-cuc vremea-mi trece chiar si mie, si fiindca nu-s eunuc \'m-iau sotie ca s-o tie.

Culese de la \"Eterna epigrama\", editia XIII, Cluj \"Nici o natie din lume La necaz nu face glume Nu isi lauda stapanii Si nu rabda ca si cainii.\" (Constantin Tudorache, Ploiesti, premiul

Lasa dom\'le sui cum pot col\' pe scaun sus de tot si cu mana pe... pu...(-tere) dau poporului ce-mi cere.

simt uneori c-aș vrea să-i mai spun ceva, îmi înghit cuvintele, pentru că a fi iubit de ea e ca și cum îngerii păzitori s-ar îngriji să mă poarte pe alte tărâmuri, în capete de vis sau lume, cu

se facea ca e vara ca stam intins numarind stelele din cale. valuream pestii imi ciuguleau degetele parca cerul se mai rotea si greierii fluierau frenetic in iarba. mai incolo un

Ieri coboram de pe sirea dealului, soseaua ne taie lanul la margine de sat, povesteam cu cerul deasupra, se-nnora, si parca nu mai ajungeam la sosea. E seara de duminica salajeana cu padurea in

\"A mai trecut un an prin noi\" am fosti si tauri, suntem... boi, si burta: monument crescut, \"cinstea eroului cazut!\"