Poezie
Albastrei_marina _Liana (n.)
1 min lectură·
Mediu
tu stai pe-un mal de ocean.
talpile tale iti prelungesc impamantirea
sub ape
deasupra
vazduhurile par eterne
dar sunt cusute cu nori in hotare
atunci tu, femeia, tu
iti lungesti bratele si gatul
vantul turbat iti mai aseaza flori la urechi
si noaptea iti aprinzi incheieturile, rotulele
ca de departe sa te vad: Orion.
si daca te-as vedea Lilith pamanteana
eu cu mana mea
te-as infige in mal de ocean
sa nu cumva sa-ti voalezi
albastrul_marin_de_liana
acolo in randurile-ti-ocean
e un potir
tu nu-l stii insa eu iti spun
ca nu sunt altceva decat un nebun
un saltimbanc rupt dintr-un spatiu de tus
o oaie neagra de plus
ti-as fi iubit, barbat devotat
daca n-as fi desprins
dintr-un spatiu sideral
al unui creier infestat
cu inocenta
de barbat.
(degeaba mi-a spus Ion, numele meu e Romeo)
033343
0
ma rog, intorcandu-na la oile noastre negre - poezia asta e o noutate pe firmamentul destul de stins al trecutului tau derapat de gigi duru. continua in acest mod, si fiindca tot vad ca iti prieste poate ca ar trebui sa cauti o muza permanenta...