Poezie

Din turnuleț(d.s.a.)

1 min lectură·30 aprilie 2003

Mediu

Trăiam într-o bucată de ceață și rouă

Mă ferecam în cochilia mea veche și nouă

Mi-era atât de frică de iubire

Să nu mă mânuiască de sus, cu fire.

Alene, mai lăsam vreo dungă argintie

Pe-asfaltul gri si rece, din curtea pustie

Aveam în față zidul cam vechi și-un copac

Și mă visam cu tine, pe-o frunză-n hamac.

Eu m-am născut cu coarne dantelate

Îmi port o cochilie de vise în spate

Și mă luptam cu țepi de iarbă pentru ele,

Strângeam margarete și-mi făceam mărgele.

Îmi împleteam un cuib de izmă creață

Și printre cireșe mă-nbăiam în dulceață

Eram atât de prinsă în gânduri aromate

Și le-ascundeam cu grijă, în turnulețul din spate.

Mi-ai răsărit la lună, în vârf de copac

M-am cățărat pe crengi, la tine-n sus de drag

Am dat să te ating c-un corn de dantelă

Dar tu nu-mi erai, decât o mândră stelă.

De-acolo, din vârf am căzut pe spate

Mi-am spart cochilia și visele toate

Sunt frântă-n bucăți, o mealcă pustie

Trasând pe asfalt o stea argintie.

002.679

Romeo Rostas. “Din turnuleț(d.s.a.).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romeo-rostas/poezie/22509/din-turnuletd-s-a

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.