Mediu
Îmi văd de drumul meu banal
\"eu sunt un om cinstit, real\",
când vă conduc, călătorim,
numai \"forțați de-mprejurimi\".
Dar personajul Gigi Duru exista in realitate si chiar raspunde la acest apelativ. E soferul institutiei noastre si-l cheama Ion. Un coleg mai sugubat i-a spus la inceput domnu’ Nelu-Colonelu’. A zambit. Ii spuneam cu totii: Colonelu’, dar cum e omul daca vede ca nu sacaie indeajuns, acelasi coleg s-a \"scapat\", asa mai cu voie, degradandu-l la: \"Gigi Duru\". Pesemne ca i-a placut impricinatului si pentru ca \"intresimtisem\" noi un nitel simt al umorului, asa l-am botezat pana la urma. Si cum ne ducea el pe drumurile gaunoase ale majoritatii soselelor mioritice de ne saltau bijuteriile biliare (si eu ma numaram printre detinatori) fremata Iveco-ul sub sezuturile noastre si in acea ameteala mai striga cate unu: \"Gigi, unde-ai \'lasat\' remorca?\" la care el, dupa doar o secunda de nedumerire: \"he, he, he, ma duceti voi pe mine cu oglinda-n fata.\"
Ce sa mai spunem, ajungem la o sosea mai ca lumea si Gigi se ridica in picioare exclamand:
\"Foaie verde de țiment
Excelent!\"
-Aha, le ai cu vorbele, Gigi! il provoca atunci sacaitorul Feri.
-Da’ nu-i asa?
-Așa-i Gigi, da’ pe asta de unde-ai scos-o?
-Cum de unde, de la mine!
-Ahaaa...
-Ce, nu ma credeti? Eu sunt un om cinstit si real.
-Doamne fereste sa nu fim reali, Gigi, clantani din nou Feri, in noile zbateri ale microbusului. Dar uite ce tarziu e, trebuia sa fi ajuns deja si nu stiu, voua nu vi se pare ca peisajele astea se aseamana cam mult, sau ne invartim noi in jurul aceleiasi paduri? \"Da...\", mai susotea cate unul, \"e noapte si tare mi-e teama ca ne-am cam ratacit...\"
-Da’ culmea, Gigi, chiar ca am mai trecut pe-aici, uite recunosc coliba aceea. Ia opreste, domnule! Si Gigi opri.
-Da stiu foarte bine unde suntem!
-Ai harta? Sunt sigur ca n-ai. Dar cum te pornesti domnule la drum lung fara harta? Benzina mai ai, sau ne trezim noaptea in mijlocul codrilor fara \"combustibil\"?
-Domnilor, tipa infuriat Gigi, pai dumneavoastra nu aveti initiativa turistica. Asta e chiar drumul spre Galati, iesim din padure si o luam pe soseaua...
-Dar noi mergem la Bacau, Gigi. Ma miram eu ca n-am ajuns.
-Ba nu, ca eu fac: ada-cadavra! si hop, suntem la Galati.
-La Bacau, Gigi! Ce ziceai ca faci?
-\"Ada-cadavra!\"...
Am iesit intr-un final din acea incurcatura si bineinteles am ajuns mult mai tarziu si foarte \"scuturati\", la destinatie. Nu mai pomenesc panica, isteria sau inconstienta spasmotica a crizelor noastre de ras cu plans, noi, condusi de domnul sofer Gigi Duru.
Si pentru ca incepusem povestea cu botezul \"neudat\" al simpaticuluui \"personaj\", imi amintesc ca in ziua de Sfantul Gheorghe, m-am dus la el l-am felicitat si i-am spus \"La multi ani!\". Colegii, in prima clipa intrebara de ce, dar Gigi Duru intelesese motivul si nimeni nu fu mai incantat decat el.
064.545
0
