Poezii

se poate dragostea mea e un trup greu abandonat pe plajă uneori mă gândesc dacă cineva se va opri să îl picteze ori să-l întrebe dacă se va lăsa cărat în spate nici lumina de sfârșit sau de

ZAZburlea Ariana

0

0

tu ești rece ca un ghețar, dragostea mea ca sărutul lui Dumnezeu pentru lumea care tocmai a murit aproape îmi amintești de privirea acelor poeți ascunși în coperți gri și nișate care scriu criptic,

ZAZburlea Ariana

0

0

și dacă nu te voi găsi mâinile mele nu vor mai avea rost am să devin roua de pe morminte cântecul întoarcerii din țările calde strugurele care nu se va lăsa strivit sub talpă dacă nu te voi găsi

ZAZburlea Ariana

0

0

niciun strop de foame sau iubire pe străzi hingherii, mamă au luat tot hingherii insomnia ca o orhidee uriașă moartea mă privește cu gura deschisă și îmi lipsești din vise îmi lipsești până și din

ZAZburlea Ariana

0

0

bubblegum, sunet de role cea mai lungă zi din an cu pepeni roșii, galbeni și țânțari grași vara noastră fără aer condiționat râsetele noastre, mica mea Eva dincolo de moarte toate acestea vor

ZAZburlea Ariana

0

0

aș vrea să cred că acolo, undeva, e o dragoste la care oamenii încă nu au ajuns îmi imaginez că e prea departe, nici profeții n-ar merge pe jos până la ea nici columbul zilelor noastre sau poate

ZAZburlea Ariana

0

4

știați că bărbații care fetișizează femeile grase sunt oamenii care n-au fost îmbrățișați de ani de zile și simt nevoia chiar și de o piatră suficient de grea cât să le pătrundă vidul știați că

ZAZburlea Ariana

0

5

poți trăi două vieți și să te reîncarnezi a treia oară să fii un om bun și drept cu un braț mereu pregătit pentru îmbrățișare să ai părul mătăsos, fără vină pielea albă, fără semne din naștere o voce

ZAZburlea Ariana

0

6

și vine un timp în care începi să crezi că te-ai maturizat o expresie pe care n-ai folosit-o vreodată un loc amenințător în care nu credeai umbli ca o salcie pe străzi ținându-te de ce poți dealuri,

ZAZburlea Ariana

0

0

când treci prin locuri unde odată ai fost fericit e o durere pe care știi că nu o ai te uiți pe tot corpul cu disperare cauți o rană oarecare de atins în fiecare zi zicând aici aici mă doare această

ZAZburlea Ariana

0

0

vreau să trăiesc atâta timp cât lumea nu se va mai schimba atât de mult vreau să trăiesc atâta cât ne vom putea uita la soare fără pericol de moarte lumea din jurul meu să crească vorbind despre cum

ZAZburlea Ariana

0

1

printre reșouri umane stinse cerșetorii caută adăpost tinerii deschid geamurile și ninge peste paltoanele tuturor o vietnameză visează lângă mine mâncărurile mamei cu ciuperci fierte, frunze

ZAZburlea Ariana

0

0

ți-am dat dragostea mea fără teama că ești un om prea singur trebuia să-mi fie frică și ți-am dat dragostea mea crezând că va sta când noaptea făcea miere din noi era senin și banca udă

ZAZburlea Ariana

0

2

mi-am scurs frumusețea pe cele mai mizere palme chipuri și nu-mi pare rău că n-am să plâng după tinerețea mea am căutat dragostea în cele mai întunecate locuri pentru că în peșteri se află

ZAZburlea Ariana

0

0

n-am mai văzut de o vreme oamenii aceia triști din spatele troleului care își fac cruce în apropierea bisericilor mi-e dor de tristețea unui bărbat luni dimineața când toți suntem singuri

ZAZburlea Ariana

0

0

vara asta am să mă îndrăgostesc de tine va fi atât de ușor mă vei duce în spate pe cel mai înalt deal de unde vom culege vișine cu venin de albine în poalele rochiei. ziua va fi lungă ca

ZAZburlea Ariana

0

2

e potop și e noapte aș scoate din mine iubirea dacă aș putea – un os de pește înfipt în gât de bunăvoie de poftă de nemoarte așa cum crește mușchiul pe trupul copacului așa credeam că va fi

ZAZburlea Ariana

0

0

după ce iubești nimic nu mai pare la fel mergi, mergi mergi soarele de iarnă e un preot care îți apasă mereu pe cap și fiecare zi e o rugăciune după ce iubești începe să-ți fie dor să

ZAZburlea Ariana

0

6

frunzele sunt coji de chifle aurii o pasăre ciugulește din părul meu și mă bucur de fiecare umbră sentiment de siguranță inspir aerul rece ca o viață nouă și-n el zboară toate parfumurile

ZAZburlea Ariana

0

2

scriam poeme de dragoste dinainte de a iubi și poeme despre ratarea ei cu mult înainte de a fi avut prima ceartă așa am fost mereu c-o mână prinsă în părul lui dumnezeu cealaltă pictând pădurea

ZAZburlea Ariana

0

3

e noapte și cele mai lungi vene din corpul meu sar coarda iar bat clopotele și-acum ca de înviere la știri s-a anunțat că armata română are nevoie de bărbați privesc copacii stau înghesuiți își

ZAZburlea Ariana

0

2

probabil că nimeni nu te va căuta vreodată în cântecul bufnițelor ca mine. previzibil, ora trei, când trupurile femeilor au cea mai moale carne și lichidele se resorb în țesăturile albe. e

ZAZburlea Ariana

0

4

nu m-am simțit bine în orașele mari nicicând. mă orbea contrastul dintre oamenii care trăiesc concentrat vor, știu, iau, pleacă, nu plâng niciodată și viața din mine – un copil născut

ZAZburlea Ariana

0

6

ce iarnă ne-a fost dat să trăim toamna asta cu un mănunchi de flori ofilite la geam în loc de brad dovleac copt pe masă și radio românia muzical ninge cu frunze crocante, cu musculițe de pământ

ZAZburlea Ariana

0

1