Poezii

ți-am dat dragostea mea fără teama că ești un om prea singur trebuia să-mi fie frică și ți-am dat dragostea mea crezând că va sta când noaptea făcea miere din noi era senin și banca udă

ZAZburlea Ariana

0

0

mi-am scurs frumusețea pe cele mai mizere palme chipuri și nu-mi pare rău că n-am să plâng după tinerețea mea am căutat dragostea în cele mai întunecate locuri pentru că în peșteri se află

ZAZburlea Ariana

0

0

n-am mai văzut de o vreme oamenii aceia triști din spatele troleului care își fac cruce în apropierea bisericilor mi-e dor de tristețea unui bărbat luni dimineața când toți suntem singuri

ZAZburlea Ariana

0

0

vara asta am să mă îndrăgostesc de tine va fi atât de ușor mă vei duce în spate pe cel mai înalt deal de unde vom culege vișine cu venin de albine în poalele rochiei. ziua va fi lungă ca

ZAZburlea Ariana

0

2

e potop și e noapte aș scoate din mine iubirea dacă aș putea – un os de pește înfipt în gât de bunăvoie de poftă de nemoarte așa cum crește mușchiul pe trupul copacului așa credeam că va fi

ZAZburlea Ariana

0

0

după ce iubești nimic nu mai pare la fel mergi, mergi mergi soarele de iarnă e un preot care îți apasă mereu pe cap și fiecare zi e o rugăciune după ce iubești începe să-ți fie dor să

ZAZburlea Ariana

0

6

frunzele sunt coji de chifle aurii o pasăre ciugulește din părul meu și mă bucur de fiecare umbră sentiment de siguranță inspir aerul rece ca o viață nouă și-n el zboară toate parfumurile

ZAZburlea Ariana

0

2

scriam poeme de dragoste dinainte de a iubi și poeme despre ratarea ei cu mult înainte de a fi avut prima ceartă așa am fost mereu c-o mână prinsă în părul lui dumnezeu cealaltă pictând pădurea

ZAZburlea Ariana

0

3

e noapte și cele mai lungi vene din corpul meu sar coarda iar bat clopotele și-acum ca de înviere la știri s-a anunțat că armata română are nevoie de bărbați privesc copacii stau înghesuiți își

ZAZburlea Ariana

0

2

probabil că nimeni nu te va căuta vreodată în cântecul bufnițelor ca mine. previzibil, ora trei, când trupurile femeilor au cea mai moale carne și lichidele se resorb în țesăturile albe. e

ZAZburlea Ariana

0

4

nu m-am simțit bine în orașele mari nicicând. mă orbea contrastul dintre oamenii care trăiesc concentrat vor, știu, iau, pleacă, nu plâng niciodată și viața din mine – un copil născut

ZAZburlea Ariana

0

6

ce iarnă ne-a fost dat să trăim toamna asta cu un mănunchi de flori ofilite la geam în loc de brad dovleac copt pe masă și radio românia muzical ninge cu frunze crocante, cu musculițe de pământ

ZAZburlea Ariana

0

1

să ne prefacem ca nu suntem de aici și trăim în subzistență să ne prefacem că știm cât mai avem de trăit până mâine, dragostea mea până mâine și după mâine va urma să murim în somn și poate

ZAZburlea Ariana

0

0

ea vedea în oglindă o pasăre cu zbor de ceară puțin ruj roșu, te rog, să contrasteze cu hainele unui om care vrea să fie nimeni se ferea cu mâinile ca un orb speriat și încercam să i le

ZAZburlea Ariana

0

2

Sub acest satelit care ne numără lacrimile apa are corpul ei nesfârșit coralii zâmbesc strălucitor în adâncuri câțiva căluți de mare ne alunecă printre degete facem dragoste doar tu, eu și

ZAZburlea Ariana

0

2

insomnia ca o iasomie uriașă - umbrele frunzelor se joacă pe pleoape, ochii unei pisici din vecini sclipesc în copac încep căutarea pornind din eter. am găsit două brațe frumoase, cu mâneci

ZAZburlea Ariana

0

0

când mama a pus lumină de iarnă în părul tatălui meu abia atunci am știut ce e iubirea dispariția unui animal de casă târșâind după el prin coma zăpezii toată bătrânețea și boala la

ZAZburlea Ariana

0

0

paharele sclipeau în soare baloanele aveau culori saturate și nepoata mea împlinea șapte ani stăteam la masă cu niște străine mămici nemachiate, cu rochii terne pielea curată de țărănci

ZAZburlea Ariana

0

4

făceam doar un pas în afara pragului și acolo era tanti mimi ca o amintire dintr-un desen animat vechi și drag eram singure amândouă eu, tânără și nouă în oraș, ea bolnavă, uitată de

ZAZburlea Ariana

0

0

inima nu mai bate la fel se ia la întrecere cu diapazonul pentru câteva secunde apoi moțăie liniștită cât ai zice necaz poate de la jumătatea de pungă cu zahăr nopțile dormite ca puii de

ZAZburlea Ariana

0

5

tată, aseară m-ai întrebat în vis de ce am obosit toți suntem puțin obosiți, tată. este doar un blestem generațional, un vortex de gânduri prefabricate cu măiestrie - așteptări, convențional

ZAZburlea Ariana

0

5

/în acest poem, cuvântul se va pronunța românește. ce-ru-lean./ era o lumină virgină de iarnă de sfântul andrei și tristețea era fină filigrană în toată casa se rostogolea ca un corp dezgolit

ZAZburlea Ariana

0

2

vrei să mergem la tuzla unde marea are o culoare frumoasă? am auzit că acolo macii trăiesc nepăsător până în august speriind pescărușii cu sângele lor poate fi un loc bun să încercăm să

ZAZburlea Ariana

0

0

sunt aici, în mijlocul camerei, unde trebuia să creștem un pom nemaivăzut glosolalic aici, unde mi-am imaginat că ar fi nins pe covor și ți-aș fi spus nu-i nimic să te învăț cum să-ndrăgești

ZAZburlea Ariana

0

2