o noapte din viața mea

aflu lucruri noi și neașteptat de interesante, pe care — nu știu de ce — nicio femeie n-a avut până acum plăcerea să mi le detalieze.
de pildă, n-am știut niciodată că ora trei noaptea e momentul în care lichidele se resorb în țesăturile albe — un detaliu care, trebuie spus, merita consemnat în sfârșit.
aș fi preferat, recunosc, o descriere ceva mai amplă.
tu spui, desigur, că e un moment previzibil — altfel spus, ciclic — și completezi că, marcată de această reacție fiziologică, acționezi, atacând ciocolata în formă de scoică, pe care o găsești în sertar; nu e clar dacă aceasta e — așa cum speculezi, firește în mod subiectiv — sursa lacrimilor care (nu-i așa?) izvorăsc din plăcere.
per ansamblu, un text care dă o stare de bine: frumosul e atât de bine pus în cuvinte.
și iată — un tips pentru doamnele care n-au prins momentul potrivit (ora trei) și, în loc să se trateze cu ciocolată, se reped la farmacie după Nurofen. Pentru toate cate le spune, consider ca trebuie evidentiat!