Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

iubesc ca taina morții

1 min lectură·
Mediu
tată,
aseară m-ai întrebat în vis de ce am obosit
toți suntem puțin obosiți, tată.
este doar un blestem generațional,
un vortex de gânduri prefabricate cu măiestrie -
așteptări,
convențional violent,
perfecționism,
isterie,
pe scurt, suntem obosiți
de noi înșine.
dar scriu
ca să împac viața cu moartea,
să am puterea de a rupe cu dinții tavanul
doar pentru a săruta constelatii la intamplare.
unii trăiesc iubind,
alții, lăsându-se iubiți
și sunt atât de îmbuibați de atingeri,
încât instinctul de distrugere e garantat.
eu prefer să mor de foame,
iubind ca bărăganul
tocmai atunci când trotuarele sunt de sticlă
și viscolul alunecă pe ele spulberând
singurătatea de la geamurile oamenilor,
unde auzi bătrânii plângând în case după o morgană de țuică
iubesc
ca taina morții, ca a opta minune a lumii
iubesc
odată cu vulcanii,
odată cu incendiile,
cu furtunile de broaște
cum să mai simți
oboseala
când tot ceea ce există în tine devine o stare unică
de care nu mai poți scăpa
nici dacă ai vrea?
sunt albastră, tată.
ating un măr galben
și devine
albastru
05666
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
178
Citire
1 min
Versuri
40
Actualizat

Cum sa citezi

Zburlea Ariana. “iubesc ca taina morții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14193425/iubesc-ca-taina-mortii

Comentarii (5)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@leonard-ancutaLALeonard Ancuta
eros & tanatos

candoare

o teama cu albastrul de final, l-ai m ai citit.
a opta minune a lumii, deci e și a șaptea. iubirea:
da
0
@zburlea-arianaZAZburlea Ariana
Multumesc ca ai trecut pe aici si sper ca ti-a placut.
Era sa fac o gluma de popota legata de finaluri, dar ma abtin. De la o vreme imi dau batai de cap.
0
@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller
Am citit poezia ta ca pe un dialog ars, prăjit între viață și moarte. Îmi place cum ai adus în același loc blestemul oboselii generaționale și frumusețea cosmică a iubirii -de la Bărăgan până la furtuni de broaște. Finalul, cu albastrul care schimbă totul, e ca o pecete de mister. Poemul e plin de imagini puternice, poate chiar copleșitoare, dar tocmai asta îi dă intensitatea. Cand l-am citit prima data , am plans. Am revenit sa las un comentariu poemului care mi-a smuls o lacrima. Dai emotii multe. Multe emoții. Lasa-ma sa am si pauză de respirație. Mi-aș fi dorit o mică revenire la tatăl din început, ca o rotunjire, dar e doar gustul meu, chiar și așa, textul are forța de a rămâne în memorie. Bun. Felicitari!Stea.
0
@zburlea-arianaZAZburlea Ariana
Ati scris exact ceea ce un artist aspirant viseaza toata viata: cititorul sa il simta si sa fie emotionat pana la lacrimi. Va multumesc din suflet, stima!
0