religie

Textul este de o frumusețe austeră și profundă, construit din imagini care par să se adâncească una în alta, ca într-un joc de oglinzi paralele în lumina lunii, doar pentru a atinge un miez al adevărului care, pe măsură ce ne apropiem, pare să se îndepărteze și mai mult.
Rămâne în urma lecturii o tristețe fertilă, o acceptare a faptului că miezul existenței noastre rămâne mereu parțial ascuns, dar că, din când în când, la o anumită oră din noapte, avem privilegiul de a-i atinge marginile cu vârful degetelor. Un poem excepțional, care a crescut în interiorul meu ca o umbră lungă de seară.