Poezie
mama trăia într-o biserică invizibilă
1 min lectură·
Mediu
ea vedea în oglindă
o pasăre cu zbor de ceară
puțin ruj roșu, te rog, să contrasteze
cu hainele unui om care vrea să fie nimeni
se ferea cu mâinile ca un orb speriat și încercam să i le țin
măcar o pată sangvină în mijlocul buzei
au trecut șaisprezece ani
mama trăia într-o biserică invizibilă
și niciodată nu ceda. rujul, fără miros, pudrat
i se potrivea cel mai bine
ca un contract nesemnat
nu pot, iubita mea, să port roșu
când tatăl tău nu e aici
păstrează-l și-l voi purta fericită
când voi avea rendez-vous în cer
la ora infinitului
timpul a furat câte un sărut de la fiecare
și are obrajii sangria
mama și-a onorat promisiunea
acum mă uit la rujul ăsta ca la o acuarelă de foc
și mă dau cu buzele ei
02523
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Zburlea Ariana
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
Zburlea Ariana. “mama trăia într-o biserică invizibilă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14194184/mama-traia-intr-o-biserica-invizibilaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZAVă mulțumesc frumos pentru feedback!
0
La ultimul vers „și mă dau cu buzele ei”, intenția e emoțional puternică, dar formularea sună cam forțat. Deși intenționat e folosită ca punct culminant, riscă să fie mai degrabă „stridentă” decât catartică, stranie decât emoționantă.
Poate ar funcționa mai bine cu o formulare mai subtilă de tipul: „și rujul arde pe buzele mele / ca buzele ei”.
În schimb mi-a plăcut „biserică invizibilă”, o imagine puternică care deschide și închide poemul oferind unitate și simbol sacral.