Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@zburlea-arianaZA
Zburlea Ariana
@zburlea-ariana
Poezie

astenie pentru totdeauna

1 min lectură·
Mediu
ce iarnă ne-a fost dat să trăim toamna asta
cu un mănunchi de flori ofilite la geam
în loc de brad
dovleac copt pe masă și radio românia muzical
ninge cu frunze crocante,
cu musculițe de pământ ud
măcar pentru atât cred că merită să trăiești
e puțin ai spune, dar
e vreme de criză
criză de nervi
de putere
și în lume e mai frig ca niciodată și oamenii s-au facut
mici, mici, mici
s-au topit vertebrele, le-au crescut spini
nu mai visez echitația cu păsări, pomii sunt înalți și goi
ca niște cruci de piatra în ceruri
din clipă-n clipă ne-ar putea aduce
căderea
dragostea mea, poate lumii noastre nu îi va fi frig
dacă ne vom mângâia până or să ne crească spinii invers
ascultă bine
ce frumos cântă moartea
în florile din grădină
01419
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
137
Citire
1 min
Versuri
23
Actualizat

Cum sa citezi

Zburlea Ariana. “astenie pentru totdeauna .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zburlea-ariana/poezie/14194261/astenie-pentru-totdeauna

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@erika-eugenia-kellerEKErika Eugenia Keller✓
Un poem cu o atmosferă lină, dar puternică, unde toamna se transformă în iarnă interioară, un frig interior. Mi-a plăcut contrastul dintre fragilitatea imaginilor („frunze crocante”, „flori ofilite”) și gravitatea finalului („ce frumos cântă moartea”). Se simte o sensibilitate poetică, care dă forță versurilor. M-aș fi așteptat la un alt final; îmi place și acesta, dar, conform stilului tău, m-aș fi așteptat la alt final.
Abia astept după concurs să citesc toate poemele pe tema ,, toamna care nu mai vine".
0