ZAZavalic Antonia-Luiza
Verificat@zavalic-antonia-luiza
„Love is the holy time of the timeless beings.”
Antonia Luiza Dubovici (n. Zavalic) s-a născut la 24 iulie 1989 în Sighetu Marmaţiei, Maramureș, România. Este licențiată în Asistenţă Socială şi absolventă a Programului Masteral Asistenţă Socială în Spațiul Justiției. Probaţiune şi Mediere (în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca). A publicat în Revistele: ASLRQ,…
Frumos de tot.
Pe textul:
„Şi totuşi… (azi, dup 4 mai/25 - Însemnare previzorie)" de Manolescu Gorun
Ionuț,
George Pașa,
Rareș
Un neașteptat șuvoi de lumină, cuvinte de încurajare/apreciere din partea domniilor voastre, nu poate decât să mă bucure enorm.
Tuturor, cu drag,
vă mulțumesc.
Pe textul:
„if there was a poem written for my own heart" de Zavalic Antonia-Luiza
Recomandatmulțumesc pentru fiecare intervenție, adevărul este că nu e pentru prima oară când numai eu înțeleg ce am scris, nu știu cum să explic, probabil nu am cum. La mine e simplu: vizualizez trăirile, uneori ele se suprapun (cele trecute cu cele prezente) care într-adevăr pot crea confuzie și lipsă de coerență în idee/mesaj. Apreciez enorm feedback-ul onest, voi încerca pe viitor să nu repet aceleași greșeli, sper să-mi și reușească.
Iulia,
ce surpriză neașteptată de apreciere, ai citit poemul parcă cu ochii mei. Ai intrat în sufletul meu și-ți mulțumesc pentru bucuria de a-l lumina atât de frumos.
Cu drag, amândurora
vă mulțumesc pentru timpul dăruit.
Pe textul:
„Zorile" de Zavalic Antonia-Luiza
Domnule Ionuț Caragea,
Ca întotdeauna va mulțumesc din suflet pentru popasul atât de generos în cuvânt.
Cu necântărită gratitudine pentru timpul dăruit.
Pe textul:
„Despre capătul nesfârșit al singurătății " de Zavalic Antonia-Luiza
pe care-l mai trimit, din când în când, în lume
să-i liniștească pulsul.”
Un poem ce vine ca o mângâiere într-o zi ploioasă de sâmbătă.
Poezie este tinerețe veșnică precum inima Poetului.
La mulți ani, domnule Pașa!
Cu infinit drag.
Pe textul:
„de-aș inversa cifrele vârstei, aș fi" de George Pașa
vă mulțumesc pentru semn, desigur voi reveni asupra textului pentru a-l îmbunătăți. Apreciez enorm timpul dăruit.
Cu recunoștință.
Pe textul:
„Acestei dureri ce străpunge în noi " de Zavalic Antonia-Luiza
Gabriel,
Liviu,
Ilie,
sunt mai mult decât onorată de prezența domniilor voastre. Vă mulțumesc tuturor pentru cuvintele de apreciere, lumină, sugestiile oferite etc.
Îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului.
Cu imensă gratitudine.
Pe textul:
„(Tu) să nu mă iubești" de Zavalic Antonia-Luiza
ești poetul care respiră durere și o îngenunchează. Fiecare cuvânt arde, fiecare poem aprins până la delir, ca o țigară din care poți fuma la nesfârșit cu intensitate maximă.
Sufletul tău este poezie și atât. Nu picură ci toarnă torențial tot sângele ce umple fiecare milimetru cu oameni.
Pe textul:
„pe strada aceasta durerea se ascunde de durerea de pe strada cealaltă" de Leonard Ancuta
mulțumesc pentru înstelarea micului meu colț de rai nordic.
Așa este, am simțit și apoi am gândit acest text fiind răvășită de plecarea Domnului Țuculescu.
În timp ce luminile ni se sting pe pământ, cerul strălucește de nemuritori.
Pe textul:
„Sighetul meu de atunci, de departe…" de Zavalic Antonia-Luiza
Mulțumesc nespus.
Pe textul:
„În singurătatea aceasta aproape că ai putea să muști din oameni" de Zavalic Antonia-Luiza
Pe textul:
„În singurătatea aceasta aproape că ai putea să muști din oameni" de Zavalic Antonia-Luiza
ca întotdeauna prețuiesc enorm intervențiile, sugestiile, timpul Dvs. Am corectat tot ceea ce trebuia corectat, cu excepția oximoronului (unde trebuie să găsesc un înlocuitor mai potrivit).
Cu gratitudine.
Pe textul:
„În singurătatea aceasta aproape că ai putea să muști din oameni" de Zavalic Antonia-Luiza
Domnului/domnilor editor/editori,
Domnilor: Ionuț Caragea și George Paşa,
Doamnei Elena.
Tuturor domnilor voastre vă mulțumesc pentru notițele de lectură, interpretări, sugestii, recomandări etc. Toate aceste sfaturi cu siguranță vor încuraja creațiile viitoare. Sunt absolut conștientǎ de imperfecțiunile existente, am încercat să transmit o stare, evident cuvintele și modalitatea de alegere poate (și va) fi îmbunătățită în timp. Mărturisesc cǎ întotdeauna citesc cu drag texte pe Agonia: ale domnilor voastre și ale colegilor care publică aici, însă din păcate în ultima perioadă timpul meu este destul de limitat și nu pot să reacționez prin scris (elaborat).
Cu adâncă recunoștință,
tuturor.
Pe textul:
„Pentru că sunt femeie" de Zavalic Antonia-Luiza
Recomandat“ninge patriarhal
că n-aş vrea decât să mă uit
cum m-acoperă Dumnezeu
în oraşul cu vise de zăpadă”.
Luminez acest poem care a aprins lumina și emoție în sufletul meu, astăzi. L-am recitit de câteva ori, dar nu cu acești ochi. Consider că poezia adevărată este ca o ușă secretă ce se deschide către o lume secretă a minunilor. Frumusețea cuvintelor peste care ninge ca o împărăție din povestea lui Dumnezeu.
Sărbători binecuvântate cu poezie!
Cu drag,
Antonia.
Pe textul:
„Iarna din care n-ai plecat" de Alexandru Mărchidan
Pe textul:
„am învățat să supraviețuiesc și așa" de Daniela Davidoff
RecomandatMă regăsesc în poezia ta (nu doar în această) de fiecare dată. E un sentiment uimitor să găsești starea ta de spirit în fiecare cuvânt scris de altcineva, să te recunoști în acea viață care deși nu-ți aparține, îți este atât de cunoscută.
Privești în poezie ca într-o oglindă vie și nu știi ce este mai real, tu cel ce privești sau ceea ce te privește dincolo de tine. Frumos! O poem făr’ de cusur!
Cu bucuria lecturii, întotdeauna.
Pe textul:
„am învățat să supraviețuiesc și așa" de Daniela Davidoff
RecomandatTeodor Dume,
Ștefan Ciobanu
Mulțumesc domniilor voastre pentru popas, lumină, cuvinte de încurajare. Poate că nu am găsit întocmai cuvintele potrivite, poate că inspirația m-a și părăsit de ceva vreme, poate că are legătură cu faptul că am trecut sufletește printr-o perioadă mai întunecată și am încercat să scot aici tot acest rău. Acest poem a fost scris special pentru verișorul meu, care la doar optsprezece ani a trecut prin infernul războiului, cu ajutorul lui Dumnezeu s-a întors acasă viu, având o rană care nu va putea fi vindecată vreodată (atât fizică cât și sufletească). Înfricoșător prin ceea ce trec semenii noștri, oameni care sunt atât de aproape de noi. Nu știu dacă poezia mai poate vindeca ceva, dar câteodată e singura ce ne rămâne alături de rugăciune în aceste timpuri greu de îndurat.
Vă mulțumesc pentru empatie și sinceritate,
cu infinită gratitudine pentru timpul și cuvintele dăruite,
Antonia
Pe textul:
„Oare cum e să umbli când tot ce tremură mai tare este însăși inima ta " de Zavalic Antonia-Luiza
Ilie,
Domnule Paşa,
Claudiu,
Albert,
Vǎ mulțumesc pentru feedback, sinceritate, obiectivitate respectiv timpul acordat pentru textul meu (mai mult sau mai puțin mediocru, după cum consideră fiecare), apreciez enorm critica constructivă și mă bucură reacția domniilor voastre (pozitivă și negativă deopotrivă).
Întotdeauna cu stimă și prețuire ,
Antonia.
Pe textul:
„Așa cum nimeni nu a mai coborât atât de adânc într-un om" de Zavalic Antonia-Luiza
Remarc aici precum în toate poemele semnate de tine: iubire & poezie infinită.
De savurat!
“și te sărut cu buzele mele care încă nu te-au intîlnit
ca soarele care știe luna doar pe o parte eu te sărut
unde nu te-a sărutat soarele,
te sărut ca un orb care ține minte doar locul
unde se află frumusețea
și uite așa îți mai dorești un fir de păr în plus
un ochi în plus și încă o viață
pe care să o sărut secundă după secundă pînă acopăr
imaginea ta cu stele cu tot
și am să mai sărut urma rochiei tale
dintr-un capăt al iubirii pînă pe umărul meu
te sărut unde durerea își schimbă numele în numele meu”.
Pe textul:
„te sărut unde trebuie" de Leonard Ancuta
Îți doresc o vara splendidă și plină de: lună, stele & poezie.
Cu infinita prețuire.
Pe textul:
„Ochii mei de lunǎ și de stele" de Zavalic Antonia-Luiza