Despre capătul nesfârșit al singurătății

În primul vers este o cacofonie, "să vorbească cu". Poate înlocuiești verbul cu un sinonim sau găsești o altă soluție. În ceea ce privește utilizarea aleatorie a majusculei și a punctului nu spun nimic, fiindcă în poezia modernă sunt frecvente abateri de la normă. Spre exemplu, Cummings folosea majusculele și semnele de punctuație cum dorea. Eu aș fi renunțat aici la ele.
În ansamblu, mi-a plăcut textul,acesta bazându-se în special pe reflexivitate și mai puțin pe expresivitate.

Şi când spun că nu e nouă, mă refer la Paul Celan şi oraşul nelocuit, Necropolis, în care nimeni nu mai vine şi pietrele vorbesc în tăcere. Prin care umbrele trec fără să oprească. Totodată, un alt reper este Oraşul lui Kavafis: "Ai spus: "Mă voi duce-ntr-o altă ţară, pe-o altă mare. / Un alt oraş îmi va aparea mai bun decât acesta." Dincolo de aceste asemănări, care, practic, denotă o conexiune aproape inconştientă la marea poezie a lumii, textul e viu şi transmite ceea ce simţi. Această exprimare vie, la care se adaugă claritatea imaginilor şi plasticitatea lor, aduc şi doza de expresivitate care, din cauza extrapolării, ca metodă poetică aleasă de autoare, pare a fi absentă în acest text. Sper să nu deranjeze opinia mea.

Revin, ca să nu mă înțelegi greșit. Am spus de reflexivitatea predominantă, fiindcă pentru mine, aici, aceasta a contat mai mult, nu înseamnă că imaginarul poetic și expresivitatea implicită ar lipsi. Eu văd aici, mai degrabă, un oraș interior, iar comparatismul mă interesează mai puțin, mai ales că temele și motivele sunt aceleași dintotdeauna.

M-am gândit că un sinonim al lui "să vorbească" n-ar fi potrivit ("să discute", "să converseze" ar suna total aiurea). Ce-ai zice de "să vorbească suferinței din oameni"?

chiar dacă poate fi percepută ca fiind o cacofonie în mediile didactice. Face parte din limbajul natural al oamenilor, este o formă normală și acceptabilă de comunicare între indivizi. Ori, Antonia pune accent pe naturaleţe. La o căutare pe Google, această expresie apare în sute de cazuri, în marile publicaţii, în recenzii, chiar şi în cărţile sfinte. Sfatul meu e să rămâna aşa.

Domnule Paşa,
Domnule Ionuț Caragea,

Ca întotdeauna va mulțumesc din suflet pentru popasul atât de generos în cuvânt.
Cu necântărită gratitudine pentru timpul dăruit.