Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Acestei dureri ce străpunge în noi

1 min lectură·
Mediu
ca un munte ce moare pe dinăuntru
ce seamănă cu un fel de somn adânc ce înflorește provocator
în orice substanță vie
acelor păsări iubitoare de singurătate
pe care nu am avut vreodată șansa să le privesc
când își iau zborul departe de lume
singurătatea oamenilor este ca o poezie fără corp
oricât ai încerca s-o iubești
mai întâi te învinge abia apoi te învață
cǎ înainte să iubești este nevoie să crezi fără sfârșit
fiecare treaptă pe care urci este un lung calvar către luciditate
dacă aduni toate ploile ce s-au născut în această viață
abia atunci va mirosi pământul a primăvară.
02914
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
103
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Acestei dureri ce străpunge în noi .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14189091/acestei-dureri-ce-strapunge-in-noi

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
în primul rând, o mică greşeală aici: acelor păsări iubitoare de singurătate ce nu am avut vreodată șansa să le privesc

se cere pe care, dar observ că în poem mai există de două ori pe care, pe care oricât şi pe care urci. Cred că mai trebuie aerisit un pic acest poem, pentru a ajunge la rafinamentul cu care ne-ai obişnuit

remarc aforismul de la final: dacă aduni toate ploile ce s-au născut în această viață abia atunci va mirosi pământul a primăvară.

de fapt, ai mai multe aforisme în acest poem, cel cu singurătatea, cel cu treapta... se vede pasiunea ta pentru acest gen literar, mai trebuie lucrat doar la trecerea de la unul la altul

0
@zavalic-antonia-luizaZA
Domnule Caragea,

vă mulțumesc pentru semn, desigur voi reveni asupra textului pentru a-l îmbunătăți. Apreciez enorm timpul dăruit.

Cu recunoștință.
0