Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Iarna din care n-ai plecat

1 min lectură·
Mediu
ninge patriarhal
că n-aş vrea decât să mă uit
cum m-acoperă Dumnezeu
în oraşul cu vise de zăpadă
cad fulgi dintr-o moară cât lumea
se scutură timpul pe noi
mâna ta rece ca prospeţimea unui colind
îmi şterge crivăţul de pe frunte
şi-ar putea să mai ningă
o mie de ani
îmi stai în faţă floare de iarnă
să-ţi arăt de vrei poezia
ce cade de-o oră pe noi.
031.187
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
69
Citire
1 min
Versuri
13
Actualizat

Cum sa citezi

Alexandru Mărchidan. “Iarna din care n-ai plecat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alexandru-marchidan/poezie/14184999/iarna-din-care-n-ai-plecat

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Șșters
frumoasă imaginea acelei mori cât lumea, dar cea mai expresivă parte mi se pare aceea în care "mâna ta rece ca prospeţimea unui colind îmi şterge crivăţul de pe frunte". Este totul natural şi, în acelaşi timp, profund, melodios. Felicitări!
0
Distincție acordată
Sublim:

“ninge patriarhal
că n-aş vrea decât să mă uit
cum m-acoperă Dumnezeu
în oraşul cu vise de zăpadă”.

Luminez acest poem care a aprins lumina și emoție în sufletul meu, astăzi. L-am recitit de câteva ori, dar nu cu acești ochi. Consider că poezia adevărată este ca o ușă secretă ce se deschide către o lume secretă a minunilor. Frumusețea cuvintelor peste care ninge ca o împărăție din povestea lui Dumnezeu.

Sărbători binecuvântate cu poezie!

Cu drag,
Antonia.
0
Mă bucură nespus atenția acordată acestui text și faptul că ați rezonat cu starea și mesajul său!
Vă mulțumesc din inimă și vă doresc Sărbători cu pace și inspirație!

Cu drag,
Alexandru
0