Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Pentru că sunt femeie

1 min lectură·
Mediu
și astăzi am voie să plâng,
să intru în fiecare casă ce miroase a dragoste
mâzgălită-n carnețele vechi,
pătate de mâini trecute prin viață,
cândva netede sfărmând frumos cojile de lună
și urme din flori.
Ochii aceștia negri ce încă visează
cum ar trebui să arate un poem
din care s-au șters pentru totdeauna
toți oamenii.
041660
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
56
Citire
1 min
Versuri
10
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Pentru că sunt femeie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14187916/pentru-ca-sunt-femeie

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
acea sfărâmare a cojilor de Lună! Un poem plin de sensibilitate. Și după cum spunea Gyr, adevăratele înfrângeri sunt renunțările la vis. Deci, poemul acesta este încă o bătălie câștigată! La mulți ani!
0
@papadopol-elenaPE
Papadopol Elena
Eu rezonez cu versurile:
"și astăzi am voie să plâng,
să intru în fiecare casă ce miroase a dragoste
mâzgălită-n carnețele vechi,
pătate de mâini trecute prin viață,
cândva netede sfărmând frumos cojile de lună"
Nu voi căuta să explic sensurile acestora, ci doar las mesajul meu de apreciere; mi se par încântătoare, nu m-au lăsat rece, pentru că pur și simplu le înțeleg, realist vorbind, am trăit ceea ce transmite mesajul poemului. Când miroase a casă de om, în care există iubire, copii, bătrâni de îngrijit... Foarte frumos poemul! Iar despre final nu știu ce să spun, pentru că e vorba despre o speranță legată de creație care să excludă categoria umanului.
Poemul îmi place și mi-a trezit amintiri.
0
@george-pasaGP
Distincție acordată
George Pașa
Este redundant să spun că este un poem sensibil, fiindcă așa scrii tu, fie mai bine, fie mai puțin bine. Aici nu este un imaginar poetic ieșit din comun, poate doar aceasta în care se reflectă cel mai bine originalitatea viziunii tale poetice: „mâini trecute prin viață,/cândva netede sfărmând frumos cojile de lună/și urme din flori.” Nu știu dacă ai vrut să folosești forma aceasta ușor arhaică a verbului „a sfărâma” sau e doar o greșeală de tastare.
Chiar dacă se spune altceva în ultima strofă, aș vrea să o interpretez ca pe o expresie a unui poem dumnezeiesc.
Dacă spuneam că la nivel expresiv nu prea este nimic neobișnuit, totuși, stările poetice cred că și-au găsit forma adecvată.Oricum, îmi păstrez speranța că vei reuși, cândva, să scrii și altfel.
0
@zavalic-antonia-luizaZA
În ordine mulțumesc:

Domnului/domnilor editor/editori,
Domnilor: Ionuț Caragea și George Paşa,
Doamnei Elena.

Tuturor domnilor voastre vă mulțumesc pentru notițele de lectură, interpretări, sugestii, recomandări etc. Toate aceste sfaturi cu siguranță vor încuraja creațiile viitoare. Sunt absolut conștientǎ de imperfecțiunile existente, am încercat să transmit o stare, evident cuvintele și modalitatea de alegere poate (și va) fi îmbunătățită în timp. Mărturisesc cǎ întotdeauna citesc cu drag texte pe Agonia: ale domnilor voastre și ale colegilor care publică aici, însă din păcate în ultima perioadă timpul meu este destul de limitat și nu pot să reacționez prin scris (elaborat).

Cu adâncă recunoștință,
tuturor.
0