Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Zorile

1 min lectură·
Mediu
prima dată când nu am murit
a fost acea zi îngăduitoare
Dumnezeu
umbla din cameră în cameră,
Îl vedeam cum oprește din întuneric
și totul i se supunea Lui
mirosea a viață udă, splendidă
a flori cenușii
iradiate de inimi transpirând în jurul celor dragi
ce liniște frumoasă când ochii tăi cresc afară din orbite
și cuprind mai sus de această lume
mai sus decât toate celelalte lumi în care te-ai fi îndoit să exiști
câteodată sufletul ne ocolește și începe să facă minuni
ochii mei izbindu-se
de imaginea clară a unei păsări
ce abia învață să citească în aer.
036
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
100
Citire
1 min
Versuri
16
Actualizat

Cum sa citezi

Zavalic Antonia-Luiza. “Zorile.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14189680/zorile

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-2743Ș
șters
Ce vrei să zici cu opritul din întuneric, acel din mi se pare ciudat. Și e ciudată și trecerea de la imperfect la prezent. Parcă nu e legat poemul. Finalul mi-a plăcut mult, e foarte expresiv.
0
@iulia-elizeIE
Distincție acordată
Iulia Elize
Mie mi-a plăcut poemul, mi se pare că începe foarte original, continuitatea este frumoasă și curge foarte natural, eu la final (l-aș vedea îmbunătățit), ”imaginea clară a unei păsări ce abia învață să citească în aer”, mi se pare incomplet. Pentru un plus de efect... Așa aș scrie: ...Stea pentru tot restul!

ochii mei izbindu-se
de imaginea clară a unei păsări
ce abia învață să citească, buimacă, în aer.


CE FRUMOS:

”prima dată când nu am murit
a fost acea zi îngăduitoare

Dumnezeu
umbla din cameră în cameră,
Îl vedeam cum oprește din întuneric
și totul i se supunea Lui

mirosea a viață udă, splendidă
a flori cenușii
iradiate de inimi transpirând în jurul celor dragi

ce liniște frumoasă când ochii tăi cresc afară din orbite
și cuprind mai sus de această lume
mai sus decât toate celelalte lumi în care te-ai fi îndoit să exiști

câteodată sufletul ne ocolește și începe să facă minuni(...)”

Îmi pare rău că de data aceasta nu sunt de acord cu părerea lui Ionuț. Ci e chiar pe dos.
0
@zavalic-antonia-luizaZA
Ionuț,

mulțumesc pentru fiecare intervenție, adevărul este că nu e pentru prima oară când numai eu înțeleg ce am scris, nu știu cum să explic, probabil nu am cum. La mine e simplu: vizualizez trăirile, uneori ele se suprapun (cele trecute cu cele prezente) care într-adevăr pot crea confuzie și lipsă de coerență în idee/mesaj. Apreciez enorm feedback-ul onest, voi încerca pe viitor să nu repet aceleași greșeli, sper să-mi și reușească.


Iulia,

ce surpriză neașteptată de apreciere, ai citit poemul parcă cu ochii mei. Ai intrat în sufletul meu și-ți mulțumesc pentru bucuria de a-l lumina atât de frumos.

Cu drag, amândurora
vă mulțumesc pentru timpul dăruit.
0