Zavalic Antonia-Luiza
Verificat@zavalic-antonia-luiza
„Love is the holy time of the timeless beings.”
Antonia Luiza Dubovici (n. Zavalic) s-a născut la 24 iulie 1989 în Sighetu Marmaţiei, Maramureș, România. Este licențiată în Asistenţă Socială şi absolventă a Programului Masteral Asistenţă Socială în Spațiul Justiției. Probaţiune şi Mediere (în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca). A publicat în Revistele: ASLRQ,…
Pe mine m-a impresionat în special ultima parte, fiindcă aici e omul, poetul care nu face compromisuri, care se duce acolo unde îi e locul și unde-i poate fi mai potrivit locul decât "într-un sân de femeie răsturnat dintr-un cuvânt abandonat iresponsabil".
Iar sfârșitul "mi-ai explicat din câte litere este scrisă lumea și ai plecat din poemul acesta" este complet, Ea a fost acolo cât a trebuit; cine știe dacă stătea mai mult, poate se întâmpla invers: pleca poemul din ea.
Cu drag.
Pe textul:
„[se întunecau mâinile în dreptul iernii]" de Daniel Dăian
E vorba despre frângerea oamenilor, din prea multă dragoste.
"am 2 brațe lipsă atât de mult mă iubește lumea"
Despre dizolvare, despre trecere din ființă, în neființă și înapoi. "am mâini fantomă care trec prin oameni
am un piept ca un pământ rece prin care doar
se gonește spre mai departe".
Nu există salvare, în absența dragostei sau în prezența ei. Suntem condamnați să iubim (și numai în acest fel să creștem).
"atât de înalt încât norii s-au oprit în brațele mele
și i-am stors până m-au udat la rădăcină
apoi am crescut iar"
Prea frumos, Gabriel.
Cu plăcerea lecturii.
Pe textul:
„poem despre cum se altoiesc oamenii" de Gabriel Nicolae Mihăilă
numărându-mi în gând pașii cu soț
și nu-mi vor cere clipele de tandrețe înapoi".
Aici poetul este profetul care se prezice pe sine; acceptându-și soarta senin pentru că în pieptul lui s-a cuibărit o pasăre albă.
"voi contempla nepăsător acest prezent
un steag pâlpâindu-și lumina afumată
telefonul va suna enervant de trei ori
dar receptorul nu se va clinti din furcă"
Dumnezeu știe ce e în sufletul poetului, noi nu putem aprecia decât până unde ne conduc cuvintele, fiecare după cât este dispus să meargă.
Eu am mers până la capăt "uitarea își va încinge brâul
adunând de pe buzele mele aburul tău" (un final perfect pentru orice predicție) și pot să spun DA, este un drum care a meritat.
Pe textul:
„alunecări printre gene" de Ioan Barb
Recomandatai tradus poemul meu, păstrându-i nota seducătoare și-ți mulțumesc enorm pentru asta.
Un An Nou plin de satisfacții
Raul,
bărbatul din mine îți mulțumește, i-ai făcut un compliment de neuitat. E o provocare să scriu de acolo, de unde nu pot fi, însă e interesant, dacă este credibil mă declar mulțumită.
Un An Nou plin de împliniri îți doresc
Pe textul:
„Dans în trupul ielelor" de Zavalic Antonia-Luiza
mă onorați cu prezența și încurajările dumneavoastră. Mi-ați făcut o imensă bucurie fiindcă v-ați oprit să oferiți acestui poem încă o podoabă.
Cu deosebită considerație,
Antonia L. Zavalic
Pe textul:
„Mamă, frumusețea ta a obosit" de Zavalic Antonia-Luiza
mulțumesc pentru cuvintele de încurajare, pentru că ai găsit ceva care merită, pentru că mi-ai împodobit poezia.
Sărbători Fericite!
Pe textul:
„Mamă, frumusețea ta a obosit" de Zavalic Antonia-Luiza
cu drag,
Antonia
Pe textul:
„prea devreme, îmbătrânind" de Zavalic Antonia-Luiza
poate că trebuia să rămân acolo (la primul și ultimul vers), pentru că se spune multe în câteva cuvinte, restul, e doar depunere peste miez. Bună remarcă!
Răzvan,
foarte adevărat ilustrată această balanță, a vieții și a morții; în viață este prezentă și moartea, cred că și reciproca e valabilă.
mulțumesc pentru oprire amândurora,
cu recunoștință
Pe textul:
„Femeia materie " de Zavalic Antonia-Luiza
cu alte cuvinte,
mi-a plăcut
Pe textul:
„Patria de lavandă" de Adrian Suciu
mulțumesc din suflet fiindcă ți-ai făcut timp să pășești prin textul meu, de aceea am făcut cărare, ca cititorul să aibă acces mai ușor.
Eugenia,
mulțumesc pentru avansare în grad, sunt onorată.
Pe textul:
„Poem târziu" de Zavalic Antonia-Luiza
Dacă iarna asta îmi va fi frig, mă voi gândi la versurile tale și voi trage căldura peste mine.
Pe textul:
„Iar-Na!" de Gabriel Nicolae Mihăilă
RecomandatNu-s fumătoare doar îmi imaginam efectul poemului tău tras în plămâni.
Superb!
Pe textul:
„ fumăm la rece" de Valeriu D.G. Barbu
Recomandatmulțumesc pentru oprire. Frumoasă interpretare a trupurilor vacante.
Cu recunoștință,
Antonia
Pe textul:
„Trupuri vacante " de Zavalic Antonia-Luiza
mi-ai făcut o surpriză tare plăcută; mersi că ai văzut în acest text tot ce ar fi de văzut; probabil nu este tocmai cum ar trebui, dar dacă în ochii cititorului este întreg, mă declar mulțumită. La mine fiecare cuvânt este ca o piesă dintr-un puzzle care are aparent locul în toate locurile; uneori este dificil, mai ales că de multe ori mă trezesc cu buzunarele pline de astfel de piese cărora le caut potrivire. Ceea ce e fantastic e că de multe ori, se așează singure, așa e și cu ultimul vers- cuvânt peste emoție naște poezie!
Pe textul:
„Craving heart" de Zavalic Antonia-Luiza
Recomandatmulțumesc fiindcă ați avut răbdarea să parcurgeți textul meu de-șirat. Dacă nu pot repara ceva am două alternative: 1. îl păstrez cu toate că nu-mi va servi la nimic; 2. îl distrug. Se pare că încă am o reținere față de varianta 2.
Numai dacă ar exista un soi de sită magică prin care ar ieși cuvintele sub forma care trebuie...
Pe textul:
„ Sunita" de Zavalic Antonia-Luiza
Cu gratitudine,
Antonia
Pe textul:
„Pe criptă avea tatuat un înger sumar " de Zavalic Antonia-Luiza
Pe textul:
„under.skin" de Zavalic Antonia-Luiza
Cu plăcerea lecturii,
Antonia
Pe textul:
„RAL 9011" de Marinescu Victor
Recomandatmulțumesc pentru trecere; am știut că textul meu e nimic nou sub soare, dar măcar e ceva interesant deasupra lui :) mă bucur că ai remarcat
Cu recunoștință,
Antonia
Pe textul:
„S-a mai scris " de Zavalic Antonia-Luiza
