Sunita

îmi place cum construiți din stări aleatorii și din elemente mai mult sau mai puțin antagonice (chiar dacă nu se poate spune că e ceva nou) un traiect afectiv caracterizat de un echilibru paradoxal.

unde cred că ați mai putea reveni: "Coapsele ei deșarte imaginau" (probabil ați vrut să spuneți "sugerau", acestea, coapsele, neputându-și imagina ceva); "pe pielea"*, în particular, dar, în general, întreagul construct: "cântecul începea să transpire pe pielea care s-a lepădat de ora frigului" [a cui piele, a cântecului? se poate și sub piele? acestea, precum și lepădarea finală sunt pur și simplu forțări și gratuități stilistice (semi)pleonastice]; "făcea tăcere" ("a face" e un verb destul de pretențios în poezie, rareori producând efectul scontat, el generând un umor involuntar); "solul zăpezii"; "Alerga ca"; "se murdăresc în căutarea noroiului" (nu se puteau curăța, nu?); "plăsmuiri ale sfârșitului scos din pântecele morții" (sfârșit = moarte; dar dacă e o plăsmuire..., nu e moarte; și, dacă îl scoți din moarte..., iar nu e moarte... - cred că v-ați lăsat cuprinsă prea tare de momentul scrierii și ideea a scăpat de sub control.)

____________________________________
* unde nu am explicat nimic (în paranteză) am considerat că este evident de ce

Domnule Vasile Munteanu,

mulțumesc fiindcă ați avut răbdarea să parcurgeți textul meu de-șirat. Dacă nu pot repara ceva am două alternative: 1. îl păstrez cu toate că nu-mi va servi la nimic; 2. îl distrug. Se pare că încă am o reținere față de varianta 2.

Numai dacă ar exista un soi de sită magică prin care ar ieși cuvintele sub forma care trebuie...