Poezie
Trupuri vacante
II
1 min lectură·
Mediu
Dă-mi un nume să chem omul după sufletul său,
dă-mi calea
muntelui singur în care să adun tot ce-a fost trist odată,
și acolo să ascult trupurile
cum cad în timpul mântuirii.
În cer și pe pământ
nu mai am niciun prieten, doar vizite în care sunt îngânată
și locuri în care am uitat odihna
din vreo pricină.
Te temi că vin
cu un balaur pe umeri, că dincolo de lună sunt femeia
cu săbii adânc porționate pe timp de război.
Nu știu a iubi, căci limba mi-e foc
în care adun resturi arse numai când trupul meu râde.
În rest sunt goală.
022.990
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 103
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Trupuri vacante .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14040050/trupuri-vacanteComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZARăzvan,
mulțumesc pentru oprire. Frumoasă interpretare a trupurilor vacante.
Cu recunoștință,
Antonia
mulțumesc pentru oprire. Frumoasă interpretare a trupurilor vacante.
Cu recunoștință,
Antonia
0
Numai trupul tău râde când își expune goliciunea în fața privirii pătrunzătoare a iubirii ce vorbește prin flăcări în care se află pasiunea și prin gerul ce acoperă golurile unui abis existențial.