Mamă, frumusețea ta a obosit

Am citit, am citit și din urmă, sunt foarte multe lucruri care mi-au plăcut. Cu certitudine pot spune că este un progres și că ai un stil al tău care apare din ce în ce mai nuanțat. Ai reușit să elimini foarte mult din exprimarea care nu te lăsa să te manifești exact cum ar trebui să se manifeste un poet liber. De asemenea ai reusit să elimini și din elementele de balast care doar pe alocuri aveau rolul/rostul lor. În poemul trecut începeai destul de timid dar reușeai să îl termini în forță. Aici este o anumită constanță care iese foarte puțin din ceea ce cred eu că ai dorit să transmiți. Cred că acest text ar merge foarte bine și fără versul "Îmi iei casă de platină și o ștergi de praf". În rest, chiar și exprimările precum "Covoarele îți poartă trecutul", "cuvinte tăiate printre dinți" se încadrează, deși ar merge puțin slefuite. Finalul este în nota remarcabilă cu care deja ne-ai obișnuit. Pentru sensibilitatea, delicatețea și profunzimea versurilor tale las un semn de apreciere și încurajare. Mai trec să te citesc.

desigur că trebuie să faci parte din gască să vină cineva să scuture bradul din care să pice cutiuța in care ai cadoul de crăciun. de fiecare dată atunci când obosesc mie caut un geam o fereastră in poezie si nu scap cu viață ;i nu intreg decât atunci când intâlnesc ceva cu mult mai bun decât am intâmplat mie. sper să nu se trântească usa unui dulap de pe poeziepunctro fiindcă din toate diacriticile nu am decât ț , â , â...si gata. asta se intâmplă si cu românia românilor cu mai multe românii. de aceea sunt fericit câ ai scris unpoem inalt si ca degeaba mi ar fi fost potrivit gândului ca eu să l scriu si sunt bucuros că l ai scris tu atât ..atât de scris!
acesta este un poem de zile mari
de sus până dincolo de jos
merg imediat să văd cine esti prin lume ca om
ce stiu sigur este că numele tău Zavalic_Antonia-Luiza aparține poeziei