Poezie
poem despre cum se altoiesc oamenii
1 min lectură·
Mediu
am 2 brațe lipsă
atât de mult mă iubește lumea
mi-a purtat îmbrățișările până s-au tocit în coate
până le-au căzut nasturii și au devenit casual
nu mai pot îmbrățișa
am mâini fantomă care trec prin oameni
am un piept ca un pământ rece prin care doar
se gonește spre mai departe
aș fi vrut să-i salvez pe cei care sunt tăiați de dragul hârtiilor
de dragul bancnotelor, monedelor sau listelor mai lungi ca a lui Schindler
făcute cadou führer-ilor
dar nu am reușit
nu va mai crește nimic
în locul unui prieten cu adevărat prieten
în locul unei mame care și-a crescut singură copilul
în locul unui tată lipsă
doar eu am crescut
atât de înalt încât norii s-au oprit în brațele mele
și i-am stors până m-au udat la rădăcină
apoi am crescut iar
044.447
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 136
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriel Nicolae Mihăilă. “poem despre cum se altoiesc oamenii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriel-nicolae-mihaila/poezie/14041641/poem-despre-cum-se-altoiesc-oameniiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NKdupa un titlu savuros provocator, ai clacat manelistic, ca pensionarul debil la coada la aghiazma, ca un mic mesia expirat prematur, din exces de histrionism si retorism emo-apocaliptic. de ce, suflete, de ce?:)
0
GMAntonia
îți mulțumesc de semn, sunt onorat, mă bucură empatia, este un text care ar fi intrat la personale.
Doamnă/Domnișoară Noemi
Vă mulțumesc, cu siguranță sunteți un renume în critica literară.
îți mulțumesc de semn, sunt onorat, mă bucură empatia, este un text care ar fi intrat la personale.
Doamnă/Domnișoară Noemi
Vă mulțumesc, cu siguranță sunteți un renume în critica literară.
0
MPun text foarte echilibrat, dar puternic în același timp. îmi place autenticitatea sentimentului și felul lipsit de patetism în care ai reușit să-l exprimi. am găsit versuri care mi-au atras atenția: "atât de mult mă iubește lumea/ mi-a purtat îmbrățișările până s-au tocit în coate", "am un piept ca un pământ rece prin care doar/ se gonește spre mai departe". voi reveni să te citesc!
0
E vorba despre frângerea oamenilor, din prea multă dragoste.
"am 2 brațe lipsă atât de mult mă iubește lumea"
Despre dizolvare, despre trecere din ființă, în neființă și înapoi. "am mâini fantomă care trec prin oameni
am un piept ca un pământ rece prin care doar
se gonește spre mai departe".
Nu există salvare, în absența dragostei sau în prezența ei. Suntem condamnați să iubim (și numai în acest fel să creștem).
"atât de înalt încât norii s-au oprit în brațele mele
și i-am stors până m-au udat la rădăcină
apoi am crescut iar"
Prea frumos, Gabriel.
Cu plăcerea lecturii.