Poezie
Poem târziu
1 min lectură·
Mediu
Anul ăsta se sfârșește într-o plimbare lungă cu tine,
când oasele mi se fac mai mici
și atârn de gustul cărnii
ca de plecarea unui soare cu iarnă
Tu vii să mă dai la o parte ca un deșert
topind suflarea muștelor,
faci o cărare cu limba în sângele meu
și crești iarbă pe ascuns, s-o văd numai când trupul îmi încape în verdele ei tras
de mâinile pruncilor care găsesc
ucidere-n plăcere
Am visat la tine în cameră
părți din aripi zbătute,
oameni colindând în cimitire,
cimitire colindând în zăpadă
Azi
singurătatea mi-e trup gelos pe toate trupurile,
îți acopăr gândurile cu celofan gros,
te aud cum taci și mă înfrigurez.
023.225
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Poem târziu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14040381/poem-tarziuComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ZALavinia,
mulțumesc din suflet fiindcă ți-ai făcut timp să pășești prin textul meu, de aceea am făcut cărare, ca cititorul să aibă acces mai ușor.
Eugenia,
mulțumesc pentru avansare în grad, sunt onorată.
mulțumesc din suflet fiindcă ți-ai făcut timp să pășești prin textul meu, de aceea am făcut cărare, ca cititorul să aibă acces mai ușor.
Eugenia,
mulțumesc pentru avansare în grad, sunt onorată.
0
și crești iarbă"
atît de simplu și natural spus