ZAZavalic Antonia-Luiza
Verificat@zavalic-antonia-luiza
Auburn antoniazavalic.blogspot.ro/
„Love is the holy time of the timeless beings.”
Antonia Luiza Dubovici (n. Zavalic) s-a născut la 24 iulie 1989 în Sighetu Marmaţiei, Maramureș, România. Este licențiată în Asistenţă Socială şi absolventă a Programului Masteral Asistenţă Socială în Spațiul Justiției. Probaţiune şi Mediere (în cadrul Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca). A publicat în Revistele: ASLRQ,…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Domnule Irinel Georgescu, Gabriel vă mulțumesc amândurora pentru trecere și semn. Cuvintele voastre m-au bucurat enorm.
Pe textul:
„Fețele chipului meu" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextUn poem curat în care frumusețea este un spectacol de lumini, culori, miresme etc. Ador genul acesta de scris, când poetul este blând, atent și delicat cu dragostea lui, ca și cum iubita ar fi o zeiță și ar face dragoste cu însăși poezia întrupată, materia se dizolvă până nu rămâne decât dragoste invizibilă văzută doar de ochii poetului îndrăgostit incurabil.
Pe textul:
„nimic nu e greu, spuse călăul " de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextDomnule Georgescu,
Vă mulțumesc pentru franchețea Dvs. Sunt total de acord cu ceea ce spuneți, poate că nu s-a înțeles finalul prin stângăcia exprimării mele, de fapt eu am încercat să spun că iubim mormintele pentru că doar acolo ne putem întâlni cu cei dragi (duși din acesta lume) până suntem pe pământ. Le împodobim cu lumânări, flori, spunem o rugăciune, știind că numai în acest fel mai putem fi fizic aproape de ei. Regret această neînțelegere de final și vă mulțumesc pentru feedback-ul sincer. Am să încerc să repar finalul să nu se înțeleagă altfel decât mi-aș fi dorit.
Dragostea este nemuritoare, acesta e și credința mea.
Vă mulțumesc pentru franchețea Dvs. Sunt total de acord cu ceea ce spuneți, poate că nu s-a înțeles finalul prin stângăcia exprimării mele, de fapt eu am încercat să spun că iubim mormintele pentru că doar acolo ne putem întâlni cu cei dragi (duși din acesta lume) până suntem pe pământ. Le împodobim cu lumânări, flori, spunem o rugăciune, știind că numai în acest fel mai putem fi fizic aproape de ei. Regret această neînțelegere de final și vă mulțumesc pentru feedback-ul sincer. Am să încerc să repar finalul să nu se înțeleagă altfel decât mi-aș fi dorit.
Dragostea este nemuritoare, acesta e și credința mea.
Pe textul:
„Femeia cu îngeri" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextCelei ce a adus Poetul pe lume, în semnul Săgetătorului (și fetița mea s-a născut sub acest semn zodiacal special, singura din familie), dăruindu-i un nume puternic și impunător, celei care a vărsat lumină în lumea asta trecătoare ce se zbate să-și învingă întunericul, i se cuvine cel mai luminos tort, să fie sărbătorită nu doar o dată pe an, ci în fiecare zi, căci din rodul pântecelui ei rodesc cuvinte pentru cei flămânzi și însetați. Ești printre cei mai bogați Leo, tu ai primit mai mult decât toți cei care nu știu ce să facă cu bogăția lor materială mizerabilă. Mama ta te-a dăruit lumii, iar lumea nu știe ce să facă cu tine, cum să te crească, e prea mică pentru cei ca tine (precum bine spun versurile (“Trăind în cercul vostru strâmt…”)
Să îți înalți inima deasupra lumii și a neputințelor ei. Limba ta este foc și glasul tău îndulcit cu miere pentru cei ce iubesc adâncimile oceanelor sufletești. Cuvântul este putere, viața și nemurire.
Să îți înalți inima deasupra lumii și a neputințelor ei. Limba ta este foc și glasul tău îndulcit cu miere pentru cei ce iubesc adâncimile oceanelor sufletești. Cuvântul este putere, viața și nemurire.
Pe textul:
„trei poeme cu mama" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextS-a pus toată inima aici, iar eu nu pot decât să îngenunchez întru Cuvântul răstignit și înviat.
Hristos a înviat! Sărbători binecuvântate!
Hristos a înviat! Sărbători binecuvântate!
Pe textul:
„întru înviere" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextStimați domni, sunt mai mult decât onorată pentru trecerea înstelată, fiecare cuvânt din partea domniilor voastre luminează cuvintele mele dincolo de ecranul pe care sunt expuse. Inima mea se hrănește cu ceea ce ați adus aici.
Mulțumesc pentru clarificarea vis a vis de atomi.
Vă doresc sărbători binecuvântate, încărcate de multă iubire, frumusețe și bucurii!
Cu infinită gratitudine,
Antonia
Mulțumesc pentru clarificarea vis a vis de atomi.
Vă doresc sărbători binecuvântate, încărcate de multă iubire, frumusețe și bucurii!
Cu infinită gratitudine,
Antonia
Pe textul:
„Metamorphosis" de Zavalic Antonia-Luiza
Recomandat0 suflu
ContextFericirea de care avem nevoie este total diferită de cea pe care o căutam, de aici sursa noastră de nefericire zilnică (pe care încercăm s-o mascăm cu orice găsim la îndemână). Totuși poetul își îmbrățișează viața așa cum e, cu bune cu rele, uneori cele rele îi devin pâinea cea de toate zilele, inspirație și nebunie. Am învățat să mă bucur din lucruri mici, frumoase și efemere, să nu cer soarelui mai multă lumină sau ploii mai multă apă, când ceva bun vine din plin îmi fac merinde mentală pentru vremuri grele, de lipsuri și îndurări.
Cuvintele tale sunt efectiv rupte din tine, dai totul, în fiecare poem.
Ai întreaga mea admirație (de când am venit pe agonia, aproape 13 ani, te citesc constant). Practic am crescut cu poemele tale, mulțumesc pentru fiecare cuvânt, sfat, încurajare. După 13 ani de citit Leonard Ancuța, pot spune cu mâna pe inimă că tu nu doar scrii poezie, tu esti poezie în carne și oase. Inima ta e poezie.
P.S. Poemul tău mi-a amintit de “The Truman Show”.
Cuvintele tale sunt efectiv rupte din tine, dai totul, în fiecare poem.
Ai întreaga mea admirație (de când am venit pe agonia, aproape 13 ani, te citesc constant). Practic am crescut cu poemele tale, mulțumesc pentru fiecare cuvânt, sfat, încurajare. După 13 ani de citit Leonard Ancuța, pot spune cu mâna pe inimă că tu nu doar scrii poezie, tu esti poezie în carne și oase. Inima ta e poezie.
P.S. Poemul tău mi-a amintit de “The Truman Show”.
Pe textul:
„n-ai suporta să fii fericit în fiecare zi" de Leonard Ancuta
0 suflu
ContextCel mai bun doctor de pe pământ este mama, nimic nu se compară cu îngrijirea ei, cu dragostea-i sfântă ca un mir lecuind totul în mod desăvârșit. Un poem minunat prin care nu pot să trec fără să las un strop de lumină. Cuvintele tale par a fi învelite în mărgăritar, iar finalul este pur și simplu neprețuit: “singurătatea se așază ca o ultimă zăpadă sub care cresc frumos oameni”. Prea frumos, prea adevărat, Gabriel.
Întotdeauna cu bucuria lecturii.
Întotdeauna cu bucuria lecturii.
Pe textul:
„singurătatea e ca mersul pe bicicletă" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
ContextFrumos de la început la sfârșit. Un poem bogat și plin de adâncime. Alte cuvinte nu mai am decât această încântare rotundă ce gravitează în jurul cuvântului (atât de darnic).
Pe textul:
„enclava" de Mondea Adrian
0 suflu
ContextRog editorul să-mi scoată steaua pe care am luminat-o din eroare la textul meu. Nu știu cum s-a aprins butonul (galben), îmi cer scuze, e prima dată când îmi ofer recompensă (neintenționată) :))
Pe textul:
„Pale blue eyes" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextSunt onorată de trecerea tuturor domniilor voastre pe tărâmul poemului meu. Aceasta a fost principala bucurie a dimineții mele.
Leonard,
mulțumesc mult pentru feedback, nu sțiu cum dar în mine pot coexista aceste contraste (ce pot stârni reacții): noul și vechiul, modernul și tradiționalul; sunt foarte rezistentă la schimbare dar câteodată o îmbrățișez fără urme de second thoughts. Toată viața am fost așa, poate nu mă pot vindeca în întregime și scriu așa cum sunt, ca un mic copăcel altoit (experimental) cu te miri ce, încă mă caut, dar mă bucur că prin poezie mă regăsesc.
Irinel,
mulțumesc pentru izvorul de lumină pe care l-ai așezat aici întru biruința cuvântului.
Otilia,
mulțumesc mult pentru sfatul încărcat cu lumină (în ciuda neajunsurilor, imperfecțiunilor pe care le-ai găsit în textul meu).
Cu infinită gratitudine,
Antonia.
Leonard,
mulțumesc mult pentru feedback, nu sțiu cum dar în mine pot coexista aceste contraste (ce pot stârni reacții): noul și vechiul, modernul și tradiționalul; sunt foarte rezistentă la schimbare dar câteodată o îmbrățișez fără urme de second thoughts. Toată viața am fost așa, poate nu mă pot vindeca în întregime și scriu așa cum sunt, ca un mic copăcel altoit (experimental) cu te miri ce, încă mă caut, dar mă bucur că prin poezie mă regăsesc.
Irinel,
mulțumesc pentru izvorul de lumină pe care l-ai așezat aici întru biruința cuvântului.
Otilia,
mulțumesc mult pentru sfatul încărcat cu lumină (în ciuda neajunsurilor, imperfecțiunilor pe care le-ai găsit în textul meu).
Cu infinită gratitudine,
Antonia.
Pe textul:
„Pale blue eyes" de Zavalic Antonia-Luiza
0 suflu
ContextUn poem pe care mi l-am dorit să-l citesc și iată că s-a scris. Sublim cu adevărat. O împletire firească a vieții și a morții, unite prin dor și dragoste, o punte întru toate dimensiunile lumilor văzute și nevăzute, reale și închipuite (dar la fel de adevărate). Căci dragostea este vie și-n moarte, și-n urma ei. Numai ea călca în infern și zdrobi moartea, atât de simplu încât devine de neînțeles.
Pe textul:
„Mâinile sufletelor sângerii " de Irinel Georgescu
0 suflu
ContextMaria,
mulțumesc nespus pentru cuvintele înstelate. Foarte interesantă abordarea ta, o împărtășesc.
Cu gratitudine,
Antonia
mulțumesc nespus pentru cuvintele înstelate. Foarte interesantă abordarea ta, o împărtășesc.
Cu gratitudine,
Antonia
Pe textul:
„Corpus" de Zavalic Antonia-Luiza
Recomandat0 suflu
ContextBogdan,
Mulțumesc mult de tot, chiar nu mă așteptam la red star, it made my day. Apreciez interpretarea ta, o disecție minuțioasă întru anatomia cuvintelor.
Nici mie nu-mi place cuvântul “sinistru”, dar l-am ales întocmai ca finalul să fie abrupt, ca o trezire bruscă din somnul REM.
P.S. Chiar așa ploua (infernal) când am scris poemul, undeva la ora 1 a.m. Am postat textul (pe jumătate adormită) și apoi am intrat în lumea lui.
Mulțumesc mult de tot, chiar nu mă așteptam la red star, it made my day. Apreciez interpretarea ta, o disecție minuțioasă întru anatomia cuvintelor.
Nici mie nu-mi place cuvântul “sinistru”, dar l-am ales întocmai ca finalul să fie abrupt, ca o trezire bruscă din somnul REM.
P.S. Chiar așa ploua (infernal) când am scris poemul, undeva la ora 1 a.m. Am postat textul (pe jumătate adormită) și apoi am intrat în lumea lui.
Pe textul:
„Corpus" de Zavalic Antonia-Luiza
Recomandat0 suflu
ContextDomnule Georgescu,
Vă mulțumesc pentru semnul luminos. Ați intuit perfect atmosfera poemului. 98% dintre poeme le-am scris la ceas nocturn, abia atunci găsesc puțin răgaz, un timp perfect pentru sădirea cuvintelor, până dimineața ele răsar ca mai apoi să rodească în chip tainic.
Cu necântărită gratitudine,
Antonia
Vă mulțumesc pentru semnul luminos. Ați intuit perfect atmosfera poemului. 98% dintre poeme le-am scris la ceas nocturn, abia atunci găsesc puțin răgaz, un timp perfect pentru sădirea cuvintelor, până dimineața ele răsar ca mai apoi să rodească în chip tainic.
Cu necântărită gratitudine,
Antonia
Pe textul:
„Corpus" de Zavalic Antonia-Luiza
Recomandat0 suflu
ContextLumina din întuneric este însuși poetul, el poate scrie cu ochii închiși, cu luminile stinse, pe întunericul copleșitor până îl absoarbe în întregime și totuși numai el este capabil să transforme acest hău poetic în ceva luminos. Frumos, am citit poemul tău dimineața pe stomacul gol și mi-a trecut foamea. Așa putere au cuvintele.
Pe textul:
„poem cu lumânare stinsă" de Gabriel Nicolae Mihăilă
0 suflu
Context“Los poetas, como los ciegos, pueden ver en la oscuridad” Jorge Luis Borges
Iar tot acest întuneric devine cumva luminos, teama dispare, singura scăpare din realitatea căptușită în vis e acolo, o ușă spre alte lumi, iar dincolo de ea, mister infinit.
Mi-a plăcut enorm acest labirint poetic, cumva m-a readus în cel mai frumos timp al vieții mele (al anilor de facultate), eram puțin “dark and twisted” (așa îmi spunea o prietenă) și poezia venea în valuri, tot atunci am descoperit Agonia ca o Narine în care puteam evada oricând trecând printr-un dulap imaginar. Și da, mereu singurătatea mi-a fost cel mai bun prieten.
Cu drag,
Antonia
Iar tot acest întuneric devine cumva luminos, teama dispare, singura scăpare din realitatea căptușită în vis e acolo, o ușă spre alte lumi, iar dincolo de ea, mister infinit.
Mi-a plăcut enorm acest labirint poetic, cumva m-a readus în cel mai frumos timp al vieții mele (al anilor de facultate), eram puțin “dark and twisted” (așa îmi spunea o prietenă) și poezia venea în valuri, tot atunci am descoperit Agonia ca o Narine în care puteam evada oricând trecând printr-un dulap imaginar. Și da, mereu singurătatea mi-a fost cel mai bun prieten.
Cu drag,
Antonia
Pe textul:
„cuando tengo miedo / cuando pienso en la muerte" de Daniela Davidoff
Recomandat0 suflu
Context