Poezie
Metamorphosis
1 min lectură·
Mediu
Nu mai am nimic de ascuns, am intrat în noapte cu inima sângerând. Șoptești un poem
pereții se strâng în jurul tău ca o haită flămândă
aluneci în vis
într-o lume întunecată cu gheare făcute să mângâie și apoi să rupă din tine
bucăți.
Ridurile erup frumos sub concealer, niagare ascunse plesnesc în farmecul nopții, eu pot renaște și muri în același timp
miliarde de atomi se dezintegrează și ard miliarde de fantome microscopice.
Am ieșit din beznă, lumina se întinde pe chipul meu
șters de ruj, de eyeliner, de gura ta nemiloasă.
Femeia din oglindă își acoperă lacrimile cu mâinile arse,
slabă și ostenită
ca un calvar călcat de mulțimi de miriapode
misterul feminității e să iubești când nu mai poți, bolnavă și moartă
când frumusețea
se topește fără s-o simți
Și zbori ca o sirenă căreia i-au crescut aripi.
061.635
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Zavalic Antonia-Luiza. “Metamorphosis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/zavalic-antonia-luiza/poezie/14169564/metamorphosisComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LADistincție acordată
dar poemul merita remarcat, il simți cum curge, are si imagini frumoase, și idee, are și emoție. mi-ar placea, o spun cu invidie, sa imi fie dedicate astfel de poeme. ferice de cel caruia ii e adresat. eu nu pot decat sa spun sa se faca lumina!
0
BGcolegilor mei, poemul asta fierbe ca vinul, greu de spus cum va evolua. Momentan insa e must, dulce peste poate si te ia pe nesimtite.
Felicitari!
Felicitari!
0
UDespre miliardele de atomi care se dezintegrează.
Cineva admiră poza, cineva sufletul. Eu doar vreau să spun că, dincolo de imaginația omului care permite orice, atomii din corpul uman nu se dezintegrează în condițiile sublunare. Numai elementele radioactive care se găsesc în corpul unui om în cantități foarte foarte mici pot să o facă.
De aceea mi se pare un procedeu poetic facil față de realitatea unei dezintegrări nucleare.
Cu bine!
Octavian
Cineva admiră poza, cineva sufletul. Eu doar vreau să spun că, dincolo de imaginația omului care permite orice, atomii din corpul uman nu se dezintegrează în condițiile sublunare. Numai elementele radioactive care se găsesc în corpul unui om în cantități foarte foarte mici pot să o facă.
De aceea mi se pare un procedeu poetic facil față de realitatea unei dezintegrări nucleare.
Cu bine!
Octavian
0
ZAStimați domni, sunt mai mult decât onorată pentru trecerea înstelată, fiecare cuvânt din partea domniilor voastre luminează cuvintele mele dincolo de ecranul pe care sunt expuse. Inima mea se hrănește cu ceea ce ați adus aici.
Mulțumesc pentru clarificarea vis a vis de atomi.
Vă doresc sărbători binecuvântate, încărcate de multă iubire, frumusețe și bucurii!
Cu infinită gratitudine,
Antonia
Mulțumesc pentru clarificarea vis a vis de atomi.
Vă doresc sărbători binecuvântate, încărcate de multă iubire, frumusețe și bucurii!
Cu infinită gratitudine,
Antonia
0
SSExcesul de englezisme mi-a râcâit auzul. Cred că se putea mult, mult mai bine, ai avea poezie în tine.
0
sugestivă poza, contrast care accentuează, nu doar prin tinerețea bănuită, dar și prin faptul că este oferită în felul acesta, misterios, cu spatele.
am prins ideea poemului când an căutat cu google ce stă peste riduri… de acolo s-a ridicat ceața de pe creierul meu și frumosul poem a răsărit. dacă poza poate oferi surprize, poemul reușește să ofere adevărata imagine a firii feminine, asumate, reale, sinceră cu ea
Superb!