Desăvârșire

Cine crede în singurătate, crede în desăvârșire.

Suflă vântul, îl simt în vidul atomilor trupului meu cald

ceva viu, invizibil trece de această iarnă, înflorește în fiecare moarte ca un sărut îngropat în valea plângerii.

Mă vindec de întuneric. Lumina crește, la început firavă apoi ca o Hiroshimă înfricoșătoare.

Respir dragostea

ca un pachet de terminații nervoase, amputat cu grija unui neuro chirurg

inginer constructor de vise și

dedesubturi

cu forța unor locomotive cosmice, aceeași viteză în infinit, nicio dezintegrare

stoluri și pământ amestecate-n păsări

nu pot înlocui un gând

semănat într-un loc viu

ce nu se mai satură să trăiască.

Că dragostea nu este nimic altceva decât o formă desăvârșită de îmblânzire a morții.