Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

cuando tengo miedo / cuando pienso en la muerte

2 min lectură·
Mediu

nu te vindeci de boli cum nu te vindeci de singurătate.stai în mijlocul altor oameni pe o stradă aglomerată.cum te vei chema atunci? ce resort se va declanșa după închiderea valizelor? pocnetul lor surd arată că vei pleca. un singur gest nu-i de ajuns. trebuie să simți durerea până la capăt. dacă nu o ai trebuie să o inventezi. avioanele decolează.pleci sau rămâi? în timpul ăsta bolile îți mătură trupul slăbit. nu-ți rămâne decât un sentiment de alienare. un singur cuvânt nu-i de ajuns. trebuie să rostești: frică. să se vadă pe carnea ta liniile pornite din palmă. un amazon și brațele lui canceroase în care să plutești. trebuie să repeți: oprește-te, frică. ca pe un safe word. oamenii te strivesc pe strada aglomerată. cineva te sugrumă. un cordon de piele moale și catifelată. ceilalți se uită la tine. începi să te zbați. ai mâini frumoase lungi, albe. stau întinse ca și cum ar căuta o îmbrățișare. nivelul de oxigen din sânge scade. 25 %. ești într-o pădure cu brazi uriași peste care ninge. ești în mijlocul lor. în depărtare se vede o cabană din bârne foarte groase. o ferestruică luminată de focul viu dintr-o sobă veche. te târăști prin zăpadă. aproape ai ajuns. bați la ușă dar nimeni nu îți deschide. safe word. lupi negri și suri, superbi, în jurul tău.

081.527
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
222
Citire
2 min
Versuri
1
Actualizat

Cum sa citezi

Daniela Davidoff. “cuando tengo miedo / cuando pienso en la muerte.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daniela-birzu/poezie/14167523/cuando-tengo-miedo-cuando-pienso-en-la-muerte

Comentarii (8)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@daniela-birzuDDDaniela Davidoff

Hello !
imi pare rau sincer rau ca am indraznit sa spun ce cred despre anumite texte. in cazul "omg" ,
am sesizat ( ce să-i faci, nu te pui cu inteligenta emotionala :)) o anume insinuare a Otiiliei ca as avea un motiv ascuns pt. care m-am oprit sa-i spun ca mie nu mi se pare ca este pe drumul cel bun, modern, asumat si ca de 10 ani de cand am am mai citit textele ei, nu am remarcat nicio evolutie stilistica. nici un goose bumps. i love goose bumps. :)) am revenit in comentarii pt. ca mi s-a parut mai dinamica noua abordare a site-ului. de felul meu, mi-am vazut de treaba mea, nu am prea scris comentarii. si nici nu voi mai scrie :))

Bogdan, esti o persoana deosebita. sincer, am vazut cum incerci ca editor sa mentii o atmosfera placuta pe site. iti urez succes mai departe! si celorlati editori, la fel. ma retrag acum... si ma duc sa-mi vad mai departe de treaba mea.

yours,
Daniela
0
@bogdan-geanaBGBogdan Geana
În primul rând mea culpa că nu văzui textul. După care să mă explic de ce roșia în 5. Pentru că e superb, pentru că e tot un text despre moarte, dar în altă cheie, mult mai metaforică, mult mai vizuală, ca o călătorie mortală pe Amazon, o reecranizare a lui Deliverance, bijuteria despre supraviețuire a lui Peckinpah. Și este la fel de poezie ca la Ottilia. Numai că la tine se moare mai mult decât lent, sub ochii noștri, ca în Gerald's Game. E tot un viol, dar la tine e psihic. Dacă moartea de la Ottilia îmi amintește de simbolistica lui Bergmann la tine e Brad Pitt. Te violează la cap, dar e Pitt, parcă se shimbă foaia, nu crezi.

În concluzie, îmi cer scuze că nu am văzut și acest poem, la timp, și că am întârziat să dau acum patru zile cu roșia în 5.
0
@ottilia-ardeleanuOAOttilia Ardeleanu
nu-mi place să se vorbească prin dos, Daniela, puteai spune ce nu-ți (mai) place direct sub textul meu atât de urât, fără să-l recitești, desigur.
nu insinuez, am spus exact ce simt. iar dacă ție nu ți s-a făcut piele de găină la vreun text de-al meu pe o perioadă așa de îndelungată este pentru că ești total diferită și nu vreau să spun mai departe ca să nu cumva să pară că jignesc!
eu chiar nu sunt astfel!
te rog să comentezi, eu nu am de gând să amendez pe nimeni pentru ceea ce simte, atâta vreme cât nu ne dăm grozavi.
eu cred altceva.
agonia a fost și rămâne o școală a poeziei din care fiecare am învățat ceva.
despre evoluția mea s-au mai spus niște păreri, cred însă că sunt capabilă să-mi dau seama dacă da, dacă ba, pentru că sincer, în afară de câțiva poeți de pe acest site, și ei se știu, nimeni nu m-a sfătuit de cum să abordez, ce nu trebuie să scriu... am muncit singură și sunt singura care își cunoaște evoluția. și da, am evoluat! mult!
aș vrea să înțelegi, Daniela, că nu vreau să te deranjez cu nimic.
să ne citim cu bine! desigur, dacă dorești.
0
Distincție acordată
“Los poetas, como los ciegos, pueden ver en la oscuridad” Jorge Luis Borges

Iar tot acest întuneric devine cumva luminos, teama dispare, singura scăpare din realitatea căptușită în vis e acolo, o ușă spre alte lumi, iar dincolo de ea, mister infinit.

Mi-a plăcut enorm acest labirint poetic, cumva m-a readus în cel mai frumos timp al vieții mele (al anilor de facultate), eram puțin “dark and twisted” (așa îmi spunea o prietenă) și poezia venea în valuri, tot atunci am descoperit Agonia ca o Narine în care puteam evada oricând trecând printr-un dulap imaginar. Și da, mereu singurătatea mi-a fost cel mai bun prieten.

Cu drag,
Antonia
0
@daniela-birzuDDDaniela Davidoff
Ești o poetă foarte sensibila si iti multumesc pentru feedback ! Mă bucur că te-ai regasit in starea de tensiune pe care am incercat s-o cresc gradual in acest poem. toti trecem prin ea. it's called life "
tot cu drag,
Daniela
0