Zapada pe strada, zapada in plete, zapada-n destin,
In alb sta-mbracata, o umbra cazuta-ntre perne,
Aproape ca-i simt respiratia calda si gestul divin,
Si ma doare tacerea, ce sub pleoape
Dă-mi iarna, dă-mi fulgii, dă-mi totul,
Dă-mi vântul ce fruntea-ți sărută,
Când freamătă-n taină sub gene omătul,
Dă-mi steaua rămasă in noapte pierdută.
Închide fereastra, e frig și mă
O iarna tarzie ma-nvata cum sa strang stele din zapada,
Cum fulgii sa-i strang in privire si viscol sa fie,
In ochii fierbinti ce nu pot printre lacrimi sa vada,
Ce albe sunt treptele ninse, pe
Nu pot sa-ti spun cat te iubesc, cata nevoie am de tine,
Prin lumea asta fara mila, fara prieteni, fara rost,
De-atatia ani tu stii ce simt, daca sunt trist sau imi e bine,
Tu esti femeia ce de-o
Privesc la mama și la tata cum stau acasă-ngândurați,
Odaia este tot mai tristă, când ziua nopții i se vinde,
Și le cad umbre pe la tâmple, și le sunt ochii-nlăcrimați,
Căci sărbătorile-au adus,
Începe cu, a fost odată, povestea care s-a sfârșit
Și-mi este greu să ți-o repet, dacă n-ai vrut să mă asculți,
Când florile trezeau prin ramuri, miresme dulci în răsărit,
Iar noi făceam cărări
Nu te pot parasi, tu esti ce eu nu inteleg,
De-atatia ani, cand m-ai facut sa-mi para rau,
Ca taina unei primaveri, nu pot s-o leg
De puntea ce uneste, sufletul meu de-al tau.
Iti spun ce
Se-asterne iarna-n parul nostru si sufletul e viscolit,
Pe langa tample cresc troiene si fulgii-n gene-au inflorit,
Se frang copacii peste umeri si ramurile plang de dor,
Iar undeva pe langa
Mă simt dator să-ți spun ce simt, în fiecare seară,
Și toate-ncep cu tine și toate se sfârșesc plăcut,
Un răsărit de lună, ce altora prin univers le e povară
Eu îl ascund în ochii tăi și ți-l
Ochii-mi sunt umezi uneori și-atât de frig e-njur,
Și este grea lumina stelelor, ce umeri-mi apasă,
Sunt rătăcit în viața mea și nu pot să-i mai fur,
Singurătatea care s-a-mbrăcat în doliu de
Tu știi când ochii mei suspină, când sufletul îmi plânge,
Când trec fiori prin trupul meu și pleoapele tresar,
Când umbra unui vis, de coapsa gândului se frânge,
Și cad ninsori neviscolite,prin
Intre noi doi luminile se-aprind, se sting cand ploua,
Si-mi este-atat de-nselatoare distanta dintre stele,
Doar ea mi-a plans candva in palmele-amandoua
Si-am ratacit atunci fara sa stiu, o
Din mine fericirea pleaca, lasand nefericire-n loc,
O punte subreda-ntre lacrimi si taceri,
Si redevin acelasi om, cenusa vie dintr-un foc,
Sub care ard mocnite ganduri, din vraja altor
Nu vreau sa-mi vezi cazute gandurile-n strada,
Nu vreau sa uit vreodata, chipul tau placut,
Zeci de-amintiri se-ntorc sub fruntea mea-n cascada,
Iar gandul, nu-l mai slefuiesc ca
Ajuta-ma din nou sa traiesc o iubire ca-n vis,
Sa fiu fluture alb, coborat din mar inflorit
Si iarta-ma daca sufletul meu nu ti-a scris,
Unde pot sa m-ascund, unde pot fi gasit.
Ma lasa sa fiu
Eu te-am cerut sa-mi fii pereche, la dumnezeii mei de sus,
Pentru ca steaua vietii tale, nu se va stinge-n alt apus,
Si nu vreau sa impart cu nimeni, lucirea ochilor tai dragi,
Sub ale caror
Cum as putea sa-ti multumesc,daca de-o vreme este toamna,
Ce se intampla prin paduri, daca sub frunze sunt alei?
Eu scriu aceste versuri simple, dar te iubesc pe tine doamna
Fara sa-ti cer nimic
La malul marii-ti povesteam, de pescarusii care plang,
Cand intre ei si departare, sub aripi valurile-si strang.
Eu obosit de nerabdare, furam corabii de prin larg,
Si fluturam la tarmul
Esti tot ce poate fi frumos la mine-n gand,
Campia mea cu flori, pe care vantul o saruta,
Cand pe deasupra se rotesc in cercuri frematand,
Albastre pasari, ce zborul intre ele-si
Mi s-a imbolnavit iubirea, de-o gelozie nefireasca,
Ma dor pana la lacrimi rani si taceri deopotriva,
Nu imi explic cat va dura, cat va mai fi sa creasca,
Si cum se vindeca un suflet, cand viata
Spune-mi iubito cui iți vinzi,
Frumosul chip frânt în oglinzi,
Stăpân cine-ți va fi pe gând,
Pe cine-ai să regreți plângând.
Spune-mi iubito dacă simți,
Când dormi cu fluturii cuminți,
Cum
Ma dor padurile astrale cu-amurgurile lor de toamna,
Si frunze ruginii prin ramuri, pe care timpu-a-mbatranit,
Poveri de vise printre umbre si ochii tai mirifici doamna,
Mi-au lacrimat pe ridul
Iti scriu pentru ca maine imi este dor de tine,
Si vreau sa stii ce m-a durut, de ce am plans,
Sa uiti ca vechiului sarut ii este bine,
Iar buzele-ntre riduri, aevea mi l-au strans.
Cand vei
Daca va fi sa nu mai fim, iubito impreuna
Si totul se va destrama, ca fumu-n vant,
Sa nu-mi strivesti sarutul ce il ai in mana,
Primit cand ti-am facut un legamant.
Ti-am spus candva, ca
