x

De ce stelele traiesc foarte putin si de ce mor, Fara ca nimeni sa le cunoasca sufletul si glasul? De ce destinul lor este atat de viu, si trecator, Prin neguri care le rapesc, privirile si

In lumea gandurilor mele, sufletul tau s-a ratacit, Si-aud batand in tampla, un tipat surd, atat de stins De parca-ntregul meu trecut, in amintiri m-a parasit, Si-ntre suspin si indurare, fiorii

M-am sădit pe mine, lacrimă în sufletul tău Și-am prins rădăcini, în fertilul pământ, Pod peste vise printre ramurile mele mereu, Îți aștern, să poți trece mai departe-n cuvânt. Îți răsplătesc

Te voi ascunde-n gandurile mele Si te voi inflori mereu in amintiri, Sa-ti fie primavara-n clipe grele, Cand toate au un sens si regasiri. Voi rataci cu tine-n fiecare noapte, Zdrobind sub

Adoarme soarele-n fereastra si toate intra-n noapte Ca un pacat Dumnezeesc, impodobit cu stele Si-mi era teama sa te strig cu nerostite soapte Sa nu le tulbur stralucirea si vraja de prin

Treziți din somn să revenim la viață , Să te adun din vise și din gând , Prin păr să-ți trec întreaga dimineață, Lăsând să-ți picure cuvintele, pe rând. Să ne privim în rouă, ca-n

Da-mi trupul tau sa-l simt si stinge-mi palmele fierbinti, Visand cum ghioceii infloresc, sub perna moale de zapada, Sa ne privim cu ochii-nchisi, la fel de sinceri si cuminti Si poate sa rasara

Fara sa stim Crezi oare ca iubirea poate sa traiasca, In templul unui suflet ravasit, Daca sub pleoape-ncep usor sa-mugureasca Frumoase lacrimi ce trecutul i-au ranit? Coboara treptele spre

Sunt nopti la rand Sunt nopti la rand, cand fara tine stelele suspina, Cand viata pare doar un fum, din focul ce s-a stins, Privire-ncetosata-n lacrimi, in seri tarzii la cina Si mainile

Ai trecut prin gândurile mele, și-ai vrut să fii cu mine, Să redescoperim amintirile când priveam la stele căzătoare, Frumoase umbre sub raze de lună, în singura noapte cu tine, Le văd cum suspină

Imi privesc mainile si le simt dorul de trupul tau, Palmele ard cu flacari mocnite, facand fiorii sa planga, Lacrimand gesturi ce-aevea se pierd in acelasi ecou, Cand imaginarul tau trup, incep

Vor înflori copacii-n primăvară, Și ne vor ninge merii ca-n trecut, Vom căuta prin iarbă o comoară, Mergând pe-același drum necunoscut. O vom păstra în sufletele noastre, Cu toată primăvara

Ninge frumos iubito, focul se joacă-n șemineu, Pe stradă pomii, par bulgări de zăpadă uriași, Din când în când, cineva coboară în sufletul meu Să-mi strângă fiorii plăcuți, de la tine

Nu-ți fie teamă dacă ninge, dacă nu știi cât ne-am iubit, Te va-ntreba cândva pustiul, prin repetabile ninsori, Sub care pleoapă visul nostru, trăiește azi nefericit, Și-i vei răspunde

Dintr-o frumoasă întâmplare s-a născut o iubire, Și mic ni s-a părut universul prin ramuri,și zborul Zorilor răsăriți înainte de vis, ca o firavă uimire, Ce bătea la ușa sufletului, căutare suavă

Sunt trecător prin viața mea și nu-mi aduc aminte, Unde-am lăsat primul sărut și prima amintire, De ce pe buze-mi sângerează, mereu două cuvinte, Când le rostesc și plâng și nu-mi mai vin în

Eram prea mici, gândeam prea mult Și nu știam atunci ce e cu noi, Spuneam prea des ca nu te-ascult, Când gândul împărțeam la amândoi. Furam din vis prin nopți pierdute, Fiindu-mi dor,

Vreau sufletul sa mi-l atingi, cand vine inserarea, cand umbrele se frang in ramuri si frunza e tacuta, sa punem visele-ntre noi si sa gasim din nou cararea, prin iarba gandurilor triste, ce

Lăsați câmpia să respire, sub cerul poleit cu stele, Nu rupeți firele de iarbă, ce pe cărare au crescut, Și nu ucideți cu privirea mireasma-ascunsă printre ele, Fi-ți sufletul oricărei nopți ce vă

Nu trebuie să-mi dai nimic în schimb, Primește azi ce sufletul meu îți oferă Și pune-n vis, al nemuririi nimb, Să redevin stăpân, pe clipa efemeră. Regina mea din lacrimi,stăpână pe

Mi-am rănit piciorul în iarba cerscută pe mal Și-am îngenunchiat, în tăcere să plâng, Din larg mă strigă cineva și deasupra cerul opal Ploua cu stele, iar eu încercam să le strâng. Din

Poate gresim cand daruim la intamplare, Un sentiment, un gand,sau un suspin, Si regretam de nu primim o-mbratisare, Cand ratacim cararea prin destin. Ne doare gestul nefacut, dar

Sa nu-ntrebi de ce vantul trece, Prin ravasite lacrimi de statui, De ce-mi simt sufletul mai rece Si cred intr-o poveste-a nimanui. Nu vreau sa stiu de ce sunt trist, Vegheaza undeva o stea

Cuprinde-mi sufletul cu palmele-amandoua Si ploaia sa cada usor peste flori, Arata-mi visele in bulgarii de roua, Sa vad cum trec spre stele, ingeri calatori. Sa facem schimb de clipe, in