Poezie

Poezii de dragoste

Lăsați câmpia să respire

1 min lectură·13 ianuarie 2011

Mediu

Lăsați câmpia să respire, sub cerul poleit cu stele,

Nu rupeți firele de iarbă, ce pe cărare au crescut,

Și nu ucideți cu privirea mireasma-ascunsă printre ele,

Fi-ți sufletul oricărei nopți ce vă primește cu-n sărut.

Puneți-vă cununi de raze, în părul răvășit de vânt

Și-ntinde-ți brațele spre cer, ca două aripi de condor,

Împodobindu-vă tăcerea, cu cioburi sparte din cuvânt,

Simțind mirosul crud de iarbă și lacrimile cum vă dor.

Pe tâmpla umedă a zării, așterne-ți foșnetul din crâng,

Să mângâie-n tăcere frunza, crescută-n ramuri neperechi,

Rămâneți credincioși câmpiei, unde miresmele se strâng,

Si nu uitati ca tot ce-i nou,sub clar de luna pare vechi.

Priviți cum stele căzătoare, se sting în alte veșnicii

Și nu vă-ndepărtați de vise, nu regretați ce n-ați făcut,

În zorii zilei următoare, la margini vechi de galaxii,

Ve-ți regăsi din nou câmpia, într-un suspin necunoscut.

001.326

x. “Poezii de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13967679/poezii-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.