x

Pe tampla-mi bate vantul rece, Pe buze roua mi-a cazut, Un gest pe langa pleoapa trece, Si astazi il gasesc pierdut. Prin riduri timpul se ascunde Cand ratacesc printre zapezi, Si frigu-n

Umbra stropilor de ploaie, peste trupul dezvelit Face amurgul sa-mi para, prin odaie mai placut Si cand fulgere albastre peste sani s-au risipit, Las privirea sa le stranga cu al ploapelor

Am sa te rog sa-mi furi dintre cuvinte Miresmele de flori ce nu m-au parasit, Si infloresc, spre-aducerile-aminte Cand te stigam sau iti vorbeam soptit. Si te iubesc cum n-am iubit

Deasupra gandurilor mele, Se-nsenina din cand in cand, Si picurau taceri din stele Pe tampla noptii frematand. Te-mbratisam prin curcubee, Si niciodata n-am stiut, Ca roua-n flori de

Ochiul ti-a plans cand m-ai privit Si, n-am stiut ca ti-a fost dor, De bratele ce-n gesturi te-au sadit Doar lor sa le-apartii in viitor. Din coltul pleoapelor ti-am alungat O umbra de

Am trecut sa-ti rasfir parul prin miresmele de seara Si sa las pe gene stele, ce rasar deasupra noastra, Poate-asa-ti gasesc in suflet, a iubirilor comoara S-o ascund in doua lacrimi, dor de

Pe marea sufletului meu, plutesc corabii la-ntamplare, Furtuni in repetate randuri, le-au dus mereu in larg, Si-n portul care le asteapta, sosirea lor din departare Ramane doar o amintire, din

Nu ti-am cerut nimic in schimbul juramintelor facute Te-am pretuit pana la lacrimi chiar dincolo de ele, Cand iti vorbeam prin sopate-adanci de nimenea stiute Si-ti asezam pe-ngandurata frunte

Ajuta-ma sa-mi amintesc, de cum va fi, cand ai sa pleci Din toate-n care noi,ne-am construit castele din taceri, Sa vad o clipa de te-opresti s-asculti cand ai sa treci, Povestea gandurilor

Deschid si redeschid o carte,citesc si recitesc un rand, Privirea-mi musca din cuvinte, ca o himera-n vechile statui, In coltul palid din fereastra, zaresc iar luna lacrimand Si nu-ndraznesc

M-ai invatat sa pretuiesc cuvantul nerostit, Si-ai dat un sens,intregii mele vieti Pana-ntr-o zi, cand toate s-au sfarsit, Si m-am nascut din nou prin alte dimineti. Treceam nepasatori in vis

Asemanarea gandurilor noastre, sunt doar iluzii vechi, Topite-n umbrele din noapte,cand rataceam sub stele Privind cum dincolo de zari, zburau cu aripi neperechi, Aceleasi vise-n care azi, ne

Nu vreau sa stiu ce faci acum,a fost destul atunci Cand toate gandurile-au plans, sub tamplele-argintii, Am fost un vis in viata ta, pe care astazi il arunci Spunand ca prin destinul tau, nu ai un

Undeva, ploile raman la ferestre privind incaperea pustie Si fulgere bat in pervazuri, si noi doua umbre pe zid, Vantul suferea printre ruptele ramuri, lacrimand nostalgie, Undeva noi eram mai

Am să-ți trimit din când în când cărarea, Să-ți poarte pașii grei,în parcul părăsit, Unde cândva, tu mi-ai promis iertarea, Și nu ai revenit, și nu te-am mai găsit. Eu am jurat că-ți voi păstra

Pamant bogat, impovarat de lacrimi si de dor, Ascunde-mi soaptele sub brazdele-nverzite, Poate vor rasari candva taceri, dupa ce mor, Si vor ramane-n colt de gura, pururi

Vorbeste-mi despre tot ce s-a-ntamplat cu mine, Si-nchide-mi pleoapele, cu-acelasi cald sarut, Spune-mi de ce sufletul, doar tie-ti apartine Si-n care primavara,din muguri te-am crescut. Din

Trec amintirile spre toamna si dor ramane-n urma lor, Deasupra pasarile pleaca, spre inserarile ce vin, Si peste gingasia vietii, se-aseaza umbra unui nor Lasand tacerea-mbratisata, cu-acelasi

Straini in propriile noastre ganduri, Imbratisam doar umbre si taceri, Ca simple pasari calatoare duse-n carduri, Spre templul amintirilor de ieri. Din cand in cand o lacrima ne pica, Si

Ti-au ramas privirile pe frunze si gesturile-n ramuri, Trec ganditor, ca cineva, le va culege mai tarziu, Doar umbrele ce-n straluciri de stele bat in geamuri Imi amintesc, ca radacina-acestui

Iubito infloreste-ma din nou la tine-n ramuri, Si lasa-ma cules de ochii tai, in fiecare zi, Fa sa rasara curcubeie uneori, la noi in geamuri, Sa te culeg din umbra lor, iubito oriunde ai

Esti viata dincolo de vis, esti aripa in zbor, La tine ingerii se-nchina si ma privesc prin tine, Pe umeri mangaierea lor, e-asemeni umbrei unui nor Ce se coboara din innalturi, sa te ascunda-n

De regi ai fost iubită, iar zeii ți-au făcut statui, Lăsând frumusețea să-ți fie nemurire cuprinsă de dor, Femeie cu marea-n priviri și sufletul dat nimănui, La poarta gândului tău bat, călător

Te-am intrebat de ce adie vantul, De ce-nfloreste liliacul prin gradini, De ce se-mbraca-n verde-ntreg pamantul, Si ochii tai in primavara-s mai senini. In zori privesc cum soarele-ti