Ai sa ma-ntrebi candva, pe unde-am ratacit,
De ce padurile au plans in fiecare noapte,
De ce statuile, pe soclul lor au adormit
Si cui am daruit, nelinistea atator soapte?
Am sa-ti raspund cum
Mi-am asezat asteptarile, in sertarele sufletului,
Unele erau patate cu lacrimi, doar de mine vazute
Si fara sa vreau am pierdut in nelinistea vantului,
Mangaierile care-au dorit, sa-ti fie tie
Te traiesc acum cu fiecare frunza ruginie
Cu intreg apusul toamnei ce-a venit,
Tu esti cerul dintr-o-ntunecata bucurie
Prin care tacut, sufletul meu a murit.
Ma las cuprins de palmele
Am să-ți trimit din când în când cărarea,
Să-ți poarte pașii grei,în parcul părăsit,
Unde cândva, tu mi-ai promis iertarea,
Și nu ai revenit, și nu te-am mai găsit.
Eu am jurat că-ți voi păstra
Da lumii de stire, ca visul revine,
Intr-una din nopti, sa ceara-nnapoi
Sarutul lasat, pe buzele-ti fine,
Cand toate ne-au fost tacere si ploi.
Anunta trecutul, in taina sa vina
Si-nchide
Te-am oprit o clipa in gandurile mele
Cand prin zari, pasari treceau in zbor,
Fiindu-mi teama ca-i sa pleci cu ele
Si vei lasa in urma, taceri care ma dor.
Ti-am prins in par amurgul si,
Mă simt dator să-ți spun ce simt, în fiecare seară,
Și toate-ncep cu tine și toate se sfârșesc plăcut,
Un răsărit de lună, ce altora prin univers le e povară
Eu îl ascund în ochii tăi și ți-l
Trăiește-mă cu-o floare, trăiește-mă într-una
Așează-mă-ntre tâmple asemeni unui gând,
Și urcă-mă pe trepte să pot privi furtuna
Trecând pe lângă stele atâtea nopți la rând.
Pe malul altor ape
Lasă-mi fluturii să zboare, prin zăpezile târzii
Și din viscole să fure, ura vechilor iubiri,
Pune-le pe aripi nume, pune tot ce tu mai știi
Că va putrezi odată, printre umbre
De ce n-ai vrut sa-mi spui si mie,
Ce trista-ai fost in plina vara
Si ti-ai dorit mereu sa nu se stie,
Ca-i pus in roua visele sa moara?
Si te-ai ascuns o vreme dupa clipe
Lasand sa treaca
Poate cândva-ți doreai să fii mereu cu mine,
În anotimp de vară, pierdut într-un alt an,
Când viața mea-ncepuse, să semene cu tine,
Fără să știm că toate, sunt încercări în van.
Ne-am strâns,
Iubito-n parul tau, un asfintit de soare
S-a-mbratisat cu vantul si privirea mea,
Pierzandu-se prin bucle placut unduitoare
Si-ntregul univers pe frunte-ti stralucea.
Atunci ne-am ratacit prin
Iti mai aduci aminte cand ti-am spus
De ce-mi sunt ochii umezi uneori,
De ce nu pot sa-mi amintesc acel apus,
In care mangaierile au devenit fiori.
Si mi-am ucis cuvintele-ntre ganduri,
Sa
Am sa trec pe sub merii infloriti in livada,
Voi uita pentru-o clipa, anotimpul din mine
Asteptand de prin ramuri o mireasma sa cada,
Printre cioburi de cer, sa ma-ntrebe de tine.
S-o culeg in
Ochiul ti-a plans cand m-ai privit
Si, n-am stiut ca ti-a fost dor,
De bratele ce-n gesturi te-au sadit
Doar lor sa le-apartii in viitor.
Din coltul pleoapelor ti-am alungat
O umbra de
Poate gresim cand daruim la intamplare,
Un sentiment, un gand,sau un suspin,
Si regretam de nu primim o-mbratisare,
Cand ratacim cararea prin destin.
Ne doare gestul nefacut, dar
Noi doi traim acum un alt trecut,
Nu ne putem striga si, nici vorbi,
Zambetele-n riduri le-am pierdut
Ingemanand in muguri fara a-nflori.
Revin in vis, la tine, cateodata
Sa-mi amintesc cat de
Am sa te rog sa-mi furi dintre cuvinte
Miresmele de flori ce nu m-au parasit,
Si infloresc, spre-aducerile-aminte
Cand te stigam sau iti vorbeam soptit.
Si te iubesc cum n-am iubit
Se-asterne iarna-n parul nostru si sufletul e viscolit,
Pe langa tample cresc troiene si fulgii-n gene-au inflorit,
Se frang copacii peste umeri si ramurile plang de dor,
Iar undeva pe langa
Pe tampla-mi bate vantul rece,
Pe buze roua mi-a cazut,
Un gest pe langa pleoapa trece,
Si astazi il gasesc pierdut.
Prin riduri timpul se ascunde
Cand ratacesc printre zapezi,
Si frigu-n
Tu sa nu-mi ceri iertare niciodata,
Nu-i vina ta ca maine iernile sosesc
Si-mbraca-n alb, ce eu speram odata
Ca, dincolo de ganduri mai gasesc.
Nu-i vina ta ca toate si-au
Iubito mi-am ucis destinul și-am devenit un criminal,
Cu multe lacrimi sângerânde printre gesturi fără rost,
Bucăți din suflet sfâșiate, uitate-n săli de carnaval
Sunt o dovadă ca trecutul,
Sunt fericit, ca-ntre-amandoi va ninge,
Vor fi-mbracate-n alb carari necunoscute,
Acelasi rug aprins in noapte se va stinge
Si micile scantei, vor fi din nou pierdute.
Te voi topi cu fulgii, in
Ucide-mă la tine-n gânduri, când ești tristă,
Doar eu sunt vinovat că te iubesc atât de mult,
Între noi doi, dacă iubirea este vie și există
Pot aștepta pe pragul dintre vise să
