Te-am iubit pe tine fiinta cu lacrimi
Fara ca nimeni sa stie, sa-mi spuna,
Ca-mi vei deveni vesnicie, si patimi
In zambetul, tesut de-o iubire nebuna.
Te-am dus langa mare, in vise te-am
Nu seamana nimeni cu tine,
Nimeni nu are parul tau,
Si nu sunt clipe pentru mine,
Sa-ti jur ca nu-mi va pare rau,
Daca-mi ramai asa frumoasa
In rasarit, dar si-n amurg,
Cand plange
Daca ti-as spune cat te iubesc, ca tu sa fii
Aproape de mangaierile mele, de suspinul meu,
Oceanele s-ar transforma in flori prin galaxii,
Unde privirile mele iti cauta mireasma, mereu.
Am dat
Langa mine ti-am pus intr-o seara soaptele uitate,
In noaptea cand pasarile invatau sa zboare in vis,
Si le-am dat glas cu buzele mele de tine-nsetate
Invatandu-ma zborul, cu aripi ce nu s-au
Pretuiesc nelinistea mainilor tale si gestul frant
Intr-o mangaiere tarzie, pe umerii ce te-au primit
Sa-ti sprijini fruntea ranita de stele, si vant,
Mirandu-ne cat de des, fiorii prin noi s-au
Mi-am dorit sa stii cat am stat impreuna,
Cat de draga mi-ai fost, cat de vie
Simteam viata, adunandu-ma din raze de luna,
Lasand noaptea saraca de stele, pustie.
Le strangeam sub pleoape
De-ar fi sa fie-n toamna primavara
Nu mi-ar pasa de iernile ce vin,
As saruta tristetea, intr-o doara,
Si-as crede in iubire mai putin.
As transforma troienile-n lumina
Si langa fructe
Ti-am spus ca trandafirii pot sa planga
Prin ochii tai, raniti de serile pustii,
Si-ntre petale rosii vor usor sa stranga,
Intreg amurgul ravasit prin nostalgii.
Ei sunt simbolul implinirii
Am renunțat să merg desculț prin iarbă
Crezând c-o să mă doară-al ei sărut,
Și-n taina lui încet are să-mi soarbă
Din trup plăceri prin care te-am pierdut.
M-am așezat cuminte-n străluciri de
Te-am apropiat de mine cu fiecare zi,
Te-am simtit frumoasa, si te-am cerut
Vietii sa mi te-aduca de oriunde-ai fi,
Din oricare umbra, ratacita-n trecut.
Ti-am asezat gesturile-n
Strange-mi privirile la piept si-alinta-le pe rand,
Te-au cautat de prea mult timp, doar intr-o viata
Cand te-au gasit au rupt taceri si flori din gand
Si-au plans cu stropi de roua-n zori de
Te rog mă iartă, iubire câteodată,
Și nu-mi pune-ntristarea amanet,
Când îmi găsești privirea-ncețoșată
Și-n ea ascunsă-o urmă de regret.
Sunt călătorul ce te știe pe de rost,
Când urcă sau
Am sa trec pe sub merii infloriti in livada,
Voi uita pentru-o clipa, anotimpul din mine
Asteptand de prin ramuri o mireasma sa cada,
Printre cioburi de cer, sa ma-ntrebe de tine.
S-o culeg in
Te visez, te traiesc, te ador si ma placi,
Serpuieste prin zare curcubeu dupa ploi,
Intr-o rochie alba printre lanuri de maci
Ma astepti sa-mpartim, universu-ntre noi.
Sa primesc jumatatea unde
Nisipul fin și pescărușii ce se-ntorc la mal
Din zborul lor, ca niște vise răvășite-n soare,
Îmi mângâie privirea, și-mi pun în fiecare val
Dorința regăsirii, în praf de stele căzătoare.
Să fiu
Am gandurile foarte tulburi si nu gasesc nici explicatii,
De ce se-ntampla-n jurul meu, de ce sunt toate fara rost,
Imi cresc in lacrimi radacini, din lumea altor generatii
Si-am ratacit prin vis
Ne ascundem tacuti, printr-o zare pustie,
Privind cum ninsoarea de pe-o alta planeta
Se-asterne-ntr-un dans ce privirea il stie,
Si-i poarta pe gene, a minunii stafeta.
Ne plimbam printre sfere
Prin pomii verzi si ninsi de floare
Cad razele in picuri de lumina,
Trezind mirezme dulci si-amagitoare
In tot amurgul serii din gradina.
Te striga sufletul acum, sa-ti spuna,
De ce te-a vrut
Voi reveni sa-ti cer iertare intr-o noapte,
Primeste-ma-n altarul sufletului tau,
Unde livezile au prins miros de mere coapte
Si la tulpini le plang parerile de rau.
Sunt vinovat ca lacrimile
Noi doi traim acum un alt trecut,
Nu ne putem striga si, nici vorbi,
Zambetele-n riduri le-am pierdut
Ingemanand in muguri fara a-nflori.
Revin in vis, la tine, cateodata
Sa-mi amintesc cat de
Ți-aș spune tot ce simt, tot ce mă doare,
De ce tresar când tu mă strigi prin vis
Și rătăcesc, prin patru puncte cardinale,
Urcând și coborând uitate trepte în abis.
Privesc cum ape limpezi,
Iubito, toate au un sens si o chemare,
Toate-ncep si sfarsesc langa un prag,
O departare se sfarseste langa mare
Si rataceste-n valurile care o atrag.
Cu noi au inceput ninsorile iubirii,
Iar
Daca se va-ntampla sa mor, tu suflet ratacit prin trup
Ramai cu cei pe care azi, ii pretuiesti ca si pe zei,
Si spunele, ca-n umbre vechi tesute-n neguri ce se rup,
Voi reveni in vis sa le arat,
Aș vrea să-ți spun, că-n orice depărtare te-ai ascunde,
Pe unde visătorii n-au trecut, cum își doresc s-o facă,
Te voi găsi și n-ai să știi, când împreună vom pătrunde
În templul stelelor ce cad,
