Da lumii de stire, ca visul revine,
Intr-una din nopti, sa ceara-nnapoi
Sarutul lasat, pe buzele-ti fine,
Cand toate ne-au fost tacere si ploi.
Anunta trecutul, in taina sa vina
Si-nchide
Se-ntampla sa plang cand ziua ma fura,
Din linistea noptii, cu visele-i dragi,
Si n-apuc sa-mbrac, placuta armura
Facuta din umbre si muguri de fragi.
Cobor din cearsafuri, ranit de lumina,
Cu
Au trecut ani si vor mai trece inca multi,
Vom numara-mpreuna suspinele-n fotolii,
Fara sa stiu in care din nelinisti ma asculti
Si-n care gand am ratacit iubirea din orgolii.
Poate
As fi putut sa plec candva de la tine,
Dar destinul meu frant ca un catarg,
O ultima sansa, de-a trai prin mine
A lasat-o-n valuri ce la tarm se sparg.
Si fara sa-mi spuna te-a strigat
Cat de cuminte pot sa fiu acum in plina vara,
Cand totul se topeste-n jur sub razele de soare?
Iar locul nu mi-l regasesc, in casa sau afara,
Cu gandul ca-o sa fie bine, nelinistea
Descult in iarba fara roua si fara radacini,
Ma departam de coltul zarii, pasind ingandurat,
Ducand povara unei lacrimi din ochii nesenini,
La tarmul dintre soapte, gasite-ntr-un oftat.
Si
E noapte, e ziua, e cald sau furtuna,
Eu merg mai departe spre capat de drum,
Sa-ti duc sarutarea, ascunsa in mana,
Nascuta din lacrimi, din flacari si scrum.
Si nu va sti nimeni ce dor ma
Poate vor cadea o mie de lacrimi,
Poate ca vor plange,o mie de flori,
In piept daca-mi cresc o mie de patimi,
Voi sti sa te-aleg ,din cei muritori.
Va plange natura, sub coate pervazul,
Va
Te-am imbratisat cu privirea si, nu mai stiu cum,
Ti-am atins tacerea sufletului, si-am tresarit
Cand dorintele, cautau printre gesturi un drum,
Pe care sa-ajunga, la visul ce nu
Nu va mai fi vacanta niciodata,
Nu vor mai fi plimbari, calatorii,
Nu ne vom intalni ca altadata
Pe-aleile din parc, acum pustii.
Nu ne-am dorit aceasta despartire,
S-a dus frumoasa viata din
Sunt printul lacrimilor triste si te iubesc in felul meu,
De cand printesa te-am numit, pe-al sufletului cald tinut
Si-ti impletesc pe frunte stele, si spun tacerilor mereu,
C-am sa le seman in
Te-ai stins fara sa-ti simt, iubirea ta de mama
Si mi-am trait copilaria prin mii de lacrimi si taceri,
Am fost al nimanui mereu, si stiu cum se destrama
Un zambet care-a-mugurit, in zorii zilelor
Intre noi doi, niciodata nu va fi despartire,
Intre noi doi, o campie iarba verde isi creste,
Oricat ar durea, ar trai aceasta minunata uimire,
La tampla iubirii, aceeasi ninsoare loveste.
Nu
Îmi sunt dragi gesturile tale și le simt tremurând,
Când printre ele cad ușor, sălbatice raze de lună,
Aud cu sufletul, natura-n privirile-ți calde vibrând,
Și liniștit aștept, să-mi cadă tot
Am fost un simplu trecator prin scurta-mi viata,
Dar te-am iubit cat doua vesnicii, si n-am cerut
Sa-mi incrustezi tacerea-n bulgari reci de ghiata,
Lasand sa ninga linistit, pe campul primului
Am învățat să te iubesc, cu fiecare pas făcut,
Cu fiecare gest, cu fiecare singurătate-n doi,
Prin toamna cu umbre, topite în primul sărut,
Dăruit ochilor ninși de tăcerea țesută-ntre
Într-o lume-n care viața, prețuiește mai nimic,
Calc pe trepte de morală, încercând să mă ridic
Undeva deasupra vârstei, năpădite de nisori,
Pe la tâmplă unde visul, a rămas uitat în zori.
Și
Cu tine timpul are-un nume, si clipa redevine val,
Ce-n unduiri ametitoare alunga visul nesosit,
Ma dor cararile prin gand ce duc la margine de mal,
Si ma ucide vesnicia, si pasii care m-au
Sunt singurul poștaș ce-ți va aduce o scrisoare
Din toți cei mulți care-au trecut prin viața ta,
Când ridurile semănau cu-n asfințit de soare
Iar trupul tău miros de crud și verde mai
Ma intreaba spiritul, de ce-l mai tin in trup
De ce nu-l slobod, sa traiasca fericit,
De ce-l mai chinui, cand bucuriile se rup
Si viata redevine umbra in spatiul ei nedefinit?
S-a chinuit cu
Iubito, flori de mac au colorat pamantul,
E rosie natura-n jurul lor, si este foc,
Se simte mai profund cand fredoneaza vantul
Si parca mai placut e-al fluturilor joc.
Acum, apus si rasarit,
Spune-mi ce vezi in ochii mei cand ne-ntalnim,
Spune-mi ce pleoapa imi tresare cand e sarutata,
Cand stransi in brate prin amurguri ratacim
Si sufletul te striga, cum n-a facut-o
Eu am ramas, firavă umbră,
Să rătăcesc printre tăceri,
Să reclădesc la fel de sumbră
Cetatea viselor de ieri.
Ridic în fiecare zi o treaptă,
Și noaptea totul se dărâmă,
Iubirea, crudă și
Iubito mi-am ucis destinul și-am devenit un criminal,
Cu multe lacrimi sângerânde printre gesturi fără rost,
Bucăți din suflet sfâșiate, uitate-n săli de carnaval
Sunt o dovadă ca trecutul,
