Poezie

Poiezii de dragoste

Eu sunt omul cu iubirea

1 min lectură·19 iunie 2011

Mediu

Într-o lume-n care viața, prețuiește mai nimic,

Calc pe trepte de morală, încercând să mă ridic

Undeva deasupra vârstei, năpădite de nisori,

Pe la tâmplă unde visul, a rămas uitat în zori.

Și mă-mpiedic în cuvinte, ca un prunc începător

Neștiind de ce speranța, plânge-n ochii tuturor,

Și-n cenușa fericirii, văd topindu-se în gând

Flăcările unui zâmbet ce se sting și mor pe rând.

Eu sunt omul cu iubirea, alții trecători ca mine

Știm cum să urcăm o treaptă, spre aridele coline,

Dar această trudă sfântă astăzi nu mai e de-ajuns,

S-o plătești cinstit sperând, să recapeți un răspuns,

La-ntrebarea nerostită, pusă gândurilor tale,

Câte zile fericite, vom găsi-n a vieții cale?

Câți din noi vor găsi drumul într-o lume zbuciumată,

Dacă printre lacrimi spunem, ce frumos a fost odată?

Calc pe trepte de morală, și mă-piedic de cuvinte,

Fără să mai știu de ură, sau de lucrurile sfinte,

Duc poveri, trăiesc iubire, într-o inimă bătrână

Tresărind când nostalgia, mă cuprinde-ncet de mână.

Și mă duc să-mi caut visul. pe aleea cu platani.

Unde-am rătăcit prin viață, fără vârstă, fără ani,

Prețuire fără seamăn, într-o lume zbuciumată,

Dacă clipa nu-și găsește, prin eternitate-o soartă.

001.182

x. “Poiezii de dragoste.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13983138/poiezii-de-dragoste

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.