Poezie

Poezii de iarna

Tristețe de sărbători

1 min lectură·21 decembrie 2010

Mediu

Privesc la mama și la tata cum stau acasă-ngândurați,

Odaia este tot mai tristă, când ziua nopții i se vinde,

Și le cad umbre pe la tâmple, și le sunt ochii-nlăcrimați,

Căci sărbătorile-au adus, tristețe multă în colinde.

N-au mai împodobit nici bradul, cum au făcut anul trecut,

Când băteau fulgii în fereastră si le cântau un lerui-ler,

Nu mai au zâmbetul pe buze, cadouri n-au mai desfăcut

Și toată iarna este-n lacrimi și toată viața este-n ger.

Zadarnic mama vrea să-mi spună, că totul este cum a fost,

Iar tata și-a luat concediul să fie-acasă lângă noi,

Eu văd cum obiceiuri vechi, prin casă nu-și găsesc un rost

Și mă prefac că vine vara, iar în decembrie cad ploi.

Părinții mei cu ochii-n lacrimi și iarna fără sărbători,

Trag umbra norilor pe stele și-aduc ninsori de prin alți ani

Se-ntreabă ei, mă-ntreb și eu, de ce nu sunt colindători,

Să cânte tristele colinde, în miez de noapte sub castani.

001.419

x. “Poezii de iarna.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/x-0032834/poezie/13965230/poezii-de-iarna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.