Ti-am iubit cuvintele, ti-am iubit pasii, lacrima ti-am iubit
Si te-am asteptat intotdeauna cuminte, in coltul meu de lume
In universul acesta sarac sperantele mele incet au murit
Inainte ca tu sa
Nu ti-am raspuns la intrebari, oricum n-ai intelege,
Ce s-a-ntamplat candva-ntre noi, necunoscuti din alte vieti,
Adusi la marginea uitarii, din vise sa putem alege,
Miresme din cearsafuri
Te-ai strecurat la mine-n ganduri,cand triste le-ai gasit,
Precum o umbra in amurg, prin salcia crescuta langa mal,
Sa te convingi daca-au pastrat miresmele unui trecut ranit,
Cand nestatornicia
A plouat mult aseară, ferestrele au plâns ca după tine,
Vântul împrăștia prin ramuri, lumini de fulgere-aurii,
Strigau tăcerile-n văzduh, același dor rămas în mine,
Și totul devenise-o umbră,
Am incercat de mult sa te cunosc, sa te sadesc in mine,
Din cand in cand sa-ti ud tulpina, sa te sarut am vrut,
Sa-ti fiu aproape cand furtuna, s-a abatut spre tine,
Facandu-ne sa ratacim
Sa fii tu gandul meu senin, sa-mi fii tu primavara,
Si-n palcuri mici de ghiocei, privirea sa-mi ascunzi,
Din radacinile plapande, padurea viselor sa-mi ceara,
Facand din suflet o cetate, in ca
Mi-am lăsat singurătatea să plângă, undeva lângă tine,
Și-am plecat fără să privesc înapoi, fără să ascult,
Jumătatea sufletului ,sănătoasă,ce-a rămas în mine,
Suferind pentru fiecare suspin,
Viata sub pleoapa cerului, este o simpla lacrima,
Doua taceri despartite de-o nevinovata, cratima,
O stralucire de-o clipa, intr-o ruginita toamna,
Parere de rau ce mi-ai lasat, stimata
Întotdeauna mi-am dorit să rămân o cărare spre tine,
Ochilor tăi le-am cerut să-mi ascundă părerea de rău,
Pe tâmpla-mi curge-nserarea ca un râu,limpezindu-se-n mine,
Și nu mi-am pus maluri la
Nu stiu daca-mi va place ziua de maine,zilele toate,
Nu vreau sa stiu pe unde treci,daca mai este primavara,
E prea mult abur, prea multe valuri si nu se mai poate,
Sa-mi las pana in zori,
Aproape plâng, aproape râd, aproape-mi este dor de tine,
Deși covorul fără flori, destinul l-a pierdut prin univers,
Această pată de culoare, ce noi credeam că ne-aparține,
Durerea altor pași
Ramai te rog cu mine doar o noapte, dincolo de viata,
Sa-ti pun in palma gandurile ce sub frunte le-am pastrat,
Sa-ti dau miresmele ce le-am cules in fiecare dimineata,
Cand m-am trezit si
Candva am vrut sa cer singuratatii cu-mprumut,
O parte din surasul ce mi l-a rapit,
Dar am pierdut cararea printre lacrimi spre trecut,
Si nu mai stiu in care amintire m-am oprit.
O umbra
In toate cate sunt, cate vor trece, cate vor veni,
As vrea sa am un rost ,sa nu fiu singur si strain,
Sa stiu ca mai tarziu, aceste departari se vor uni,
In coltul meu de viata, unde deasupra
Te-am asteptat sub bolta gandurilor mele, sa te renasc din amintiri,
Pentru c-ai fost si te-ai hranit, cu visul meu de-a te pastra in ele,
Si nu stiu cum azi toate-s rataciri, petale ofilite in
M-am oprit să-ti mângâi fruntea și-a ei dulce încruntare,
Să te-ating , să-ți simt tăcerea și fiorii de prin trup,
Despletind cu drag din păr, raze dulci, tremurătoare,
Ce-n fuioare mici de umbre,
Veniti sa ne salvam poporul, de-acest sinistru genocid,
Imbatraneste prea devreme, si sufera ingrozitor
Cand usile spre fericire, la simplu ordin se inchid,
Lasand tristetea sa triumfe, prin
Poate că n-am visat de-ajuns când eram mici,
Crezând că și iubirea, va dăinui în veci,
Și ți-am mai pus o treaptă, pe ea să te ridici,
Spre stelele aprinse, cu sufletele reci.
Þi-am pus
Azi mi-am dorit să vină seara, sa stau la mine-n dormitor,
Citind scrisori din tinerețe, sau răsfoind albume vechi,
Să simt cum sufletul tresare, cum mă străbate un fior,
Când mă întreb cu ce-am
Te vreau in templul visurilor mele, te vreau asa cum esti,
Cu parul despletit, cu genele-ncruntate si zambetul crispat,
Si eu asa te stiu, frumoasa ca un inger din sferele ceresti,
Ce m-ai
Candva ti-am spus sa nu ma parasesti fara sa-mi spui,
Fara sa dai un rost la juramintele facute in amurg,
Tu floarea mea de colt, cu pleoape tremurand la ochi caprui,
Cu parul despletit in
Viața-i doar un întreg format din multe mărunțișuri,
Fără valoare, pentru că-n final tot în noroi ajung,
Când rătăcim cărarea prin pădure și-ntâmpinăm hățișuri,
Ai căror spini în suflet
Am adormit gandindu-ma la tine pe-acelasi tarm unde-n trecut,
Priveam tinandu-ne de mana cum asfintitul se pierdea in valuri,
Si te-am visat si-am vrun sa-ti pun, pe glezna ultimul sarut,
Cat
Un fulger mi-a rănit obrazul și-o păsare, cu-o lacrimă l-a vindecat,
Lumină cu lacrimi și, stropii de ploaie tremurau pe buzele mele,
Uitasem de mult cât timp a trecut și, de ce nu sunt singur
