Poezie
poezii de dragoste
Poate că n-am visat
1 min lectură·
Mediu
Poate că n-am visat de-ajuns când eram mici,
Crezând că și iubirea, va dăinui în veci,
Și ți-am mai pus o treaptă, pe ea să te ridici,
Spre stelele aprinse, cu sufletele reci.
Þi-am pus eternitatea, în buclele din păr,
Și vântului, cărare, prin ele i-am făcut,
Lăsând trecutu-n urmă, ucis de adevăr,
Când buzele în flăcări, le-am stins cu un sărut.
Mi-ai fost și-mi ești putere, oglindă de cristal,
În care ochii mei, zăresc același chip,
Ce l-a-ntâlnit cândva, pe-al vieții tainic val,
Și din frânturi de clipe, mereu îl înfirip.
Poate că n-am visat, sau nu-mi aduc aminte,
De ce te-am strâns în brațe, de ce nu te-am uitat?
De ce-mi apari mereu, în lacrimi și-n cuvinte,
Dacă-n trecutul meu, m-ai dus și m-ai uitat.
023.595
0
Dincolo de forma atrăgătoare rețin spuneri și gesturi frumoase:
\"poate că n-am visat de-ajuns cînd eram mici\"...cu toții simțim undeva acest regret și această neîmplinire
\"ți-am pus eternitatea, în buclele din păr
și vîntului, cărare, prin ele i-am făcut\" - gesturi de o rară tandrețe
\"... oglinda de cristal/purtînd același chip...
și din frînturi de clipe mereu îl înfirip...\" - dorul etern de același chip purat o viață în noi ca o permanentă icoană
iar în final, veșnicul regret și veșnica nedumerire:
\"de ce-mi apari mereu, în lacrimi și-n cuvinte
dacă-n trecutul meu, m-ai dus și m-ai uitat\"...
versurile ar cîștiga la lectură dacă autorul ar folosi diacriticele, ceea ce nu e greu deloc.