Grig Salvan

Stau cu prietenul meu Radu la umbra bătrânului castan a cărui coroană regală protejează terasa de la localul Cristinei și sorbim alene berea din halbele reci, aburite. - Am auzit că ai făcut pe

Cei șase profesori și cu directorul șapte, („cei șapte magnifici”, cum își spun ei în glumă și care formează tot corpul didactic al școlii din satul pierdut între munți), stau adunați în jurul mesei

Amintirea acelei zile de demult e una dintre cele mai puternice din mintea lui. Are doar vreo șase ani și stă culcat pe-o pătură de lână la umbra unei tufe de alun, la capătul ogorului lor din Coasta

Poate vi s-a întâmplat și dumneavoastră să nu găsiți întotdeauna încărcătorul de la telefon. Mie mi se întâmplă des. Așa e când suntem mai mulți în casă și cu toate că inițial aveam mai multe

Coboară o înserare de primăvară timpurie, de început de martie, peste București. Care-i amintește lui Gil de altă seară, din martie anul trecut, când Bucureștiul a fost zguduit de marele cutremur.

- Întristată adunare, jalnici ascultători! Azi conducem pe ultimul drum pe cel care a fost, pentru noi toți din localitatea aceasta, un om deosebit... Și preotul, stând în picioare la căpătâiul

De câteva zile e zarvă mare în orășelul de la poalele Munților de Nord, orășel de obicei liniștit, legănat într-un dulce trai patriarhal. Zarva s-a iscat de la o decizie a Consiliului Orășenesc prin

După douăzeci de ani Tot așa cum Alexandre Dumas a continuat povestea sa despre mușchetarii regelui în celebrul său roman „După douăzeci de ani”, m-am decis și eu să-mi continui povestea mea de

E o după-amiază toridă de miez de vară. Pe câmpia încinsă de soarele fierbinte al sfârșitului de iunie aerul tremură de caniculă, dar lângă salba de lacuri înconjurate de râpi lutoase și stufăriș,

Când Teo și prietenii lui ajung în satul dintre dealuri, sub bătrânul păr din mijlocul satului hora e în toi. Teodor Lupan e de mult desprins de satul lui natal, pribegind prin lumea largă, trecând

Lumea o numește, în bătaie de joc, „Mădălina Muta din marginea satului”. Mădălina pentru că așa o cheamă. „Muta”, nu pentru că n-ar vorbi niciodată, ci pentru că vorbește foarte rar cu cineva și doar

E seară și se plictisește de moarte în singurătatea casei lui de la țară, izolată la marginea localității natale, unde se retrage în concedii și ori de câte ori simte nevoia să fie singur, în lumea

Domnul Dinu Petrean e un intelectual respectat în sat, nu doar pentru studiile și cariera lui frumoasă, ci și pentru că e „fiu al satului”, născut-crescut aici la poalele Măgurii, din părinți țărani,

Așa-zisa „revoluție” din '89 ne-a dezlănțuit pe toți, în toate sensurile. Și bune și rele. Printre altele ne-a tras preșul siguranței vieții de sub picioare și ne-a făcut liberi să ne căutăm

Baba Rafila a împlinit de curând nouăzeci și patru de ani. Dar nu-i arată câtuși de puțin. E mereu veselă și pusă pe șotii, face glume și ironii usturătoare pe seama tuturor, adună bani și mai

Tabita a împlinit de curând șaisprezece ani, a terminat zece clase și un curs de croitorie. E o fată modestă, crescută într-o familie săracă de la periferia micului orășel, într-o casă veche,

La noi, în Ardeal, pepenelui verde i se zice lebeniță. În zona noastră de deal și munte nu se cultivă, dar ne place s-o gustăm atunci când, în miez de vară, vin și pe la noi, cu căruțele lor de

Azi face cincizeci de ani. S-ar zice că e abia la jumătatea vieții. Dar pentru un „om al muncii” ca el, viața e trecută bine de jumătate, după douăzeci și cinci de ani de muncă ar mai avea doar

Am doar doisprezece ani, dar bunicul, cu care locuiesc de când a murit bunica, mă ia cu el peste tot, la lucrul câmpului, la pădure după lemne ori la făcutul și căratul fânului cu carul și cei doi

E o dimineață de iulie, însorită, dar încă răcoroasă și plăcută. Stau în balconul meu dinspre parc și-mi savurez cafeaua de dimineață, mai înainte de a începe canicula și de a mă retrage în camera

Stau la masa din bucătărie și-mi beau liniștit cafeaua de după masa de prânz. Tocmai am sosit de la serviciu și am mâncat de prânz de unul singur ca de obicei, soția lucrează de după-amiază, copiii

Vasile Negrea e unul dintre milioanele de pensionari din România post-decembristă, alături de soția sa. El, fost paznic de noapte la o fabrică de cherestea, ea, Leontina, fostă femeie de serviciu la

Se înserează peste sat și peste toată valea Someșului, e o seară caniculară, deși soarele s-a scurs după dealul dinspre apus, aerul e încă încins și tremură ca o perdea străvezie în lumina slabă a