Anul în care am învins moartea
Anul 2021 a fost pentru mine un an de răscruce, în care am fost la un pas de a plonja în lumea celor drepți, trecând „la mustață” pe lângă moarte. Începând cu martie 2020 trăim cu toții sub semnul
In the Death Car
Stau și aștept o mașină de ocazie la ieșirea din Năsăud, în intersecția mare din care pornește și șoseaua spre Bistrița. Sunt agitat și impacientat că am întârziat hăt bine la Comisia de Bac în
Puiul de mesteacăn
Aveam doar câțiva ani. Câți, nu mai știu. Primele mele amintiri sunt disparate și nelegate între ele. Nu pot să-mi amintesc o poveste întreagă, doar frânturi de imagini și sunete, chipuri și cuvinte.
În arșița verii
Vara aceea a fost de o frumusețe neasemuită. Fierbinte și cu un cer albastru, de un albastru nefiresc de adânc. Eram student și tocmai intrasem în vacanță, dar lucram deja de mai multe zile,
Epitaf
soarele răsărea peste lume când mă nășteam eu fără nume revărsând o lumină bălaie peste umila copaie ca o coajă verde de nucă în care mă așeză buna mămucă... cu soarele deodată m-am
Nea Ilie cu Filmul
„Ai auzit? A murit Nea Ilie cu Filmul!”, îmi zice, mai deunăzi, un amic din copilărie. Vestea mă lovește ca un trăsnet din senin deși mă așteptam de mult la ea, Nea Ilie fiind la o venerabilă vârstă
Dulce osândă...
ne leagă pe vecie lanțuri de fier a mea prizonieră, al tău prizonier te port cu mine oriunde sub cer te voi duce cu mine și dincolo-n eter... alături de mine-n cătușele grele mi-e dulce
Tranșeul
apărăm un tranșeu de cine, nici noi nu știm prea bine că nici un dușman nu se-arată la față în fiecare dimineață, comandantul ne spune: ”inamicul poate veni din est sau din vest, din nord sau
Viață!...
viață, viață! cusută cu ață și descusută plângând... ei, viață, viață! de cîte ori te-am înjurat în gând!...
Ultima zi de vară
s-a dus și vara asta… s-a dus spre alte zări să-și dăruiască roua și-amiezile fierbinți eu am rămas în urmă pe jilave cărări să-mi mituiesc trecutul cu treizeci de arginți… mă însoțește vîntul
Despre omul adevărat Adrian Păunescu
Am învățat cîndva, demult, o lecție de viață extrem de importantă. Atît de importantă încît n-am uitat nici o clipă s-o predau tuturor generațiilor de elevi care mi-au trecut de-atunci prin mînă.
Ce vis?...
tot mai des mă opresc din scris: ce cuvinte să țes? ce-ar mai fi de zis?... despre dragoste prea mult s-a scris... despre moarte s-a interzis... ar mai fi deschis drumul spre vis... dar
Cît de frig!...
cît de frig îmi era lîngă tine cînd ardeam și-ți vedeam ochii goi! mi-era rău... dar atîta de bine!... din atît de departe de mine căutam să te-aduc înapoi... cît de frig îți era
Lacrimi în urma ta
cum pot să-mi dovedesc c-ai existat? cum să zîmbesc cînd știu că n-am visat? strivit de certitudini și păreri mă zbat ca-n somn... dar nu ești nicăieri... lacrimi fierbinți mi se preling
Nimic...
nu cred c-a fost nimic adevărat din ce-am pierdut... din tot ce-am cîștigat... tot mai înalț castele de nisip dar valul șterge tot ce înfirip... din ce-am știut... nimic n-a folosit... din
Noapte....
pe cer moțăie luna de ceară broaștele-ngînă ruga de seară ciorile-n nuci caută-n pene vremea de mîine... lacul și-a uns obrazul cu smoală sălcii jelesc cu capul în poală... rîul din vale
Ochi pentru fluturi
Stăteam într-una din zile pe terasa unui local, să-mi trag o clipă sufletul atît de agitat de veșnica alergare pentru rezolvarea treburilor zilnice. Eram atît de obosit și deprimat încît abia le mai
Doar pentru tine cînt...
obosisem de-atîta vreme cîntînd... obosisem de-atîta vreme iubind... cîntînd mereu pentr-un chip fără nume și neiubind vreodată pe cineva anume pînă cînd, în chip de floare, te-am
Cântec la răscruce
de se prelinge cerul pe-obrazul tău de ceară și mîinile crispate pe tîmple ți-au rămas de-ți bîntuie trecutul în fiecare seară și somnul... și nesomnul...și lacrima din glas dacă ți-e ziua
De nu mai ai putere...
de nu mai ai putere să ții în mîna ta toiagul cu penița ce-ți ușurase drumul de simți zvîcnind în tine o lacrimă de stea dar norii grei te-ngroapă cu umbrele și fumul… de crezi că orice-ai
Ieșirea din poveste...
știu că ești într-o poveste tristă că ești în turn de fildeș ferecată ești doar o fîlfîire de batistă… și doar parfum de floare fermecată ești încă prizonieră în poveste și doar cu gîndul pot
Mă prind sărbătorile...
mă prind sărbătorile în hainele vechi și cu trecut luat pe datorie doar plosca mi-e plină cu lacrimi perechi și ca merinde... doar versuri pe hîrtie… mi-e pregătită traista de pribeag dar urme
Ne prinde amurgul...
ne prinde amurgul cu pumnii crispați tremurînd pe bancnote de mici bucurii pe aurul vieții cu zimții curați ne-aruncă zarafii un pumn de hîrtii!… cu ele ne-abatem cînd stele răsar la crîșma de
Ești cea mai iubită!...
ești cea mai iubită femeie din lumea aceasta! și știu că și eu sunt cel așteptat și dorit tu ai deschis doar iubirii mele fereastra… iar eu… doar pentru tine să cînt am venit! te văd doar cu
